Ci temeți-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă și sufletul, și trupul în gheenă.
Matei 10:28
Una dintre cele mai controversate discuții teologice este cea cu privire la starea morților cu toate implicațiile pe care le aduce cu sine. Creștinismul a colecționat tot felul de concepții nebiblice despre acest subiect, pe care le-a integrat în cele mai multe teologii sistematice. Toate elementele acestea ar putea fi evitate dacă Biblia ar fi citită fără prejudecăți, fără preconcepții și cu dorința sinceră de a înțelege învățătura ei curată și simplă. Teoria aceasta este logică și convingătoare, dar, în realitatea practică, lucrurile nu sunt atât de ușoare. Suntem cu toții marcați de moștenirea spirituală și de mediul cultural, care nu sunt așa cum ne-am fi dorit să fie. În acest caz se impune o decizie de fidelitate față de ce spune Dumnezeu, dispoziția de a primi lucrurile așa cum sunt și de a schimba ceea ce nu se potrivește. Ispita noastră este de a face invers, și anume să interpretăm ceea ce citim în lumina înțelegerii pe care o avem deja.
Referitor la iad, Biblia declară simplu că cei nemântuiți și pierduți vor fi mistuiți de focul zilei de apoi, unde flacăra nu se poate stinge atâta vreme cât mai are ceva de consumat. Când existăaluzii la veșnicia acestui proces, accentul nu cade pe nesfârșirea timpului,cipe efectele ireversibile ale acțiunii acestui foc. Moartea a doua, ca și prima moarte este o stare de inconștiență, diferența dintre ele este că, în timp ce după prima moarte vine dimineața învierii, după a doua moarte nu mai vine nimic. Nu poate fi și moarte veșnică și suferință veșnică dintr-o mie de motive biblice, logice și de bun-simț.
Gheena este un nume foarte practic și ilustrativ al iadului. Cuvântul vine de la Valea lui Hinom, unde erau arse gunoaiele Ierusalimului. Cuvântul este folosit pentru a face aluzie la procesul de eradicare a păcatului prin focul judecății de apoi. Astăzi nimeni nu mai poate vedea focul mocnit din Valea lui Hinom pentru că el și-a încetat existența în momentul în care nu a mai fost alimentat cu gunoaie. Prin analogie, iadul va înceta când își va fi isprăvit lucrarea.
Alteori, iadul este asimilat cu locuința morților și atunci analogiile trebuie reglate în mod corespunzător cu ceea ce spune Biblia despre acest subiect. Teama de toate aceste amenințări se poate compensa simplu cu temerea de Dumnezeu care aduce lumină, siguranță și speranță.
Doamne, nu frica de iad, ci bucuria mântuirii Tale să mă conducă și astăzi. Amin!
