Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale și sprijină-mă cu un duh de bunăvoință!
Psalmii 51:12
Un duh de bunăvoință poate fi înțeles ca o stare sufletească pe care Dumnezeu o aduce în suflet, prin care cei din jur se vor bucura de bunătatea și amabilitatea noastră sau ca o condescendență din partea lui Dumnezeu de a ne face viața frumoasă și eficientă. Răbdarea, bunătatea și bunăvoința Lui sunt forme în care harul divin se manifestă față de noi.
Căldura sufletească a lui Dumnezeu se poate vedea foarte bine în creația Lui prin ceea ce numim „dragostea maternă” (sau și paternă, uneori). Grija cu care o mamă își ocrotește și își hrănește puii sau copiii poate deveni o ilustrație sugestivă și convingătoare pentru înțelegerea noastră privind afabilitatea divină, cât și pentru a promova și în alte domenii ale existenței această dimensiune a spiritualității și a vieții noastre sociale.
Se spune despre unii oameni că sunt „mama” sau „tatăl” unui anumit proiect sau ramuri ale științei și tehnologiei. Avem „părintele istoriei, Herodot”, „părintele teoriei relativității, Einstein”, „părintele evoluționismului, Darwin”, „mama răniților, regina Maria” etc., etc. În fiecare dintre cazuri este vorba despre dăruirea, interesul, entuziasmul, dar mai ales rolul și importanța fiecăruia dintre acești oameni în domeniul respectiv de referință.
Să fii afabil depinde atât de natura umană care mai poartă încă amprenta divină, dar mai ales de educația și autodisciplina personală. Așadar, gradul de responsabilitate față de ceea ce avem și de ceea ce suntem este preponderent față de moștenirea noastră genetică. Natura noastră sălbatică și nerenăscută nu este suficientă pentru a ne face oameni atenți și tandri atât cu lucrurile, cât și cu ființele din jur. Religia este un proces de educație și formare care trebuie practicat cu seriozitate și dedicare.
Când noi Îi oferim lui Dumnezeu ocazia să ne lumineze viața, El o va umple de roade spirituale care sunt expresia iubirii Sale, care lucrează în noi spre slava Sa. Noi vom fi atenți și curtenitori unii cu alții într-un mod profund și adecvat. David crede acest lucru și rugăciunea sa de pocăință cuprinde semnificativ această idee. Putem urma acest model în liniște și siguranță.
Doamne, îți predau viața continuu, pentru ca Tu să o umpli permanent cu dragoste pentru Tine, pentru tot ce este bine și frumos și pentru toți oamenii și ființele din jurul meu. Amin!
