Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură. Fapte 23:2
Există gesturi care nu au niciun sens. Sunt lucruri care nu ajută şi care nu conduc la niciun rezultat. Ele sunt mai degrabă expresii ale felului de a fi al celor care le generează, decât unelte care să împlinească vreo lucrare de folos, chiar şi pentru o cauză nedreaptă sau rău intenţionată.
Aşa stau lucrurile şi cu porunca pe care marele preot Anania a dat-o, ca Pavel să fie lovit peste gură, în momentul în care încerca să se adreseze adunării constituite ad-hoc. Oamenii se adunaseră la invitaţia comandantului garnizoanei romane, pentru a clarifica situaţia lui Pavel. Probabil că, pe această cale, conducătorul soborului încerca să-l intimideze, dar în realitate, violenţa nu a servit cu nimic clarificarea situaţiei lui Pavel.
Faţă de această nedreptate vădită, Pavel a reacţionat prompt, sanc-ţionându-l drastic pe autorul moral al abuzului săvârşit asupra sa. Este foarte posibil ca, din cauza miopiei avansate, apostolul să nu fi băgat de seamă că cel ce poruncise fusese chiar marele preot, iar replica pe care i-a adresat-o a fost cât se poate de dură. Pus în cunoştinţă despre propriul abuz, Pavel îşi cere scuzele de rigoare, ceea ce nu se întâmplă şi de partea cealaltă.
In gestul marelui preot este evidentă o mânie care nu ar fi trebuit să se manifeste niciodată la un om cu o asemenea poziţie. Dar atunci când emoţiile preiau controlul, comportamentul se plasează sub stăpânirea puterilor întunericului, iar persoana se manifestă ca atare, indiferent de slujba pe care o deţine.
Succesul la un pas de tine:
Reţinerea şi echilibrul sunt mult mai productive decât violenţa gratuită. Va birui întotdeauna cel care se poate controla mai bine.
