A apucat-o de mână şi i-a zis: „Talita cumi” care, tălmăcit, înseamnă:„Fetiţo, scoală-te, îţi zic!” Marcu 5:41
Este uimitor să aflăm că morţii ascultă atunci când Dumnezeu îi cheamă. După acelaşi tipar, bolnavii neputincioşi se conformează cuvintelor Mântuitorului. Se ridică, umblă, aud şi văd sau sunt vindecaţi de lepră. Duhurile necurate pleacă, marea se linişteşte, peştii se lasă prinşi.
Ajuns la casa lui Iair, Mântuitorul stabileşte diagnosticul: fetiţa n-a murit, ci doarme. La auzul acestei afirmaţii, cei prezenţi încep să-şi bată joc de El, dar Lui nu-I pasă de ignoranţa şi neînţelegerea lor. Ii scoate pe toţi afară, pentru că are nevoie de linişte şi seriozitate.
Fetiţa se află în moartea din care există întoarcere prin înviere. Ce bine că nu a murit de moartea a doua, din care nu mai este înviere! Aceasta a vrut învăţătorul să spună, dar nu avea cine să înţeleagă. Deocamdată nimeni nu a murit de moartea aceea. Aceasta va veni după judecata de pe urmă.
În prezenţa doar a părinţilor şi a ucenicilor, Mântuitorul apucă fetiţa de mână şi-i spune„Talita cumi!” Fetiţa aude, se ridică şi începe să se mişte cu uşurinţă ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic. Cei prezenţi se sperie de-a binelea şi primesc porunca de a nu spune nimănui secretul. Apoi Isus le cere părinţilor să-i dea de mâncare fetiţei, pentru a se convinge că nu este niciun truc, ci o minune adevărată.
Fetiţa a ascultat porunca Mântuitorului pentru că în ea era şi puterea de a asculta. Ea n-ar fi ascultat porunca unui ucenic sau a altcuiva, atâta vreme cât în acea poruncă nu era şi puterea de a asculta. Cuvântul lui Isus este putere şi are putere.
Succesul la un pas de tine:
În orice poruncă sau cerinţă a lui Dumnezeu, există şi puterea de a o împlini. Cine îndrăzneşte să asculte va constata că sistemul funcţionează. Succes şi ţie!
