Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară. Ioan 6:37
Titlul ţipa electiv cuvântul „VINOVĂŢIE”. Fotografia de dedesubt putea frânge orice inimă. Arăta o mamă şi un tată luându-şi rămas bun de la fiica lor iubită, de 18 ani. Înainte ca poliţiştii s-o conducă pentru a petrece 10 ani sau mai mult în închisoare, pentru că-şi ucisese copilul nou-născut.
Dragostea şi durerea amestecate pe feţele lor loveau inima oricărui părinte care a iubit un copil – inima oricărui om care a iubit pe cineva. Ce părinţi adevăraţi nu şi-au făcut visuri şi speranţe pentru copiii lor? Ce părinţi n-au lucrat şi nu s-au sacrificat, ca să ajute aceste speranţe să devină realitate? Colegiu… lecţii de muzică… sport…
O astfel de scenă ne aminteşte de una când toţi vom fi chemaţi să stăm înaintea lui Dumnezeu, Judecătorul neprihănit, şi să răspundem pentru vieţile noastre. Verdictul va fi: vinovat! Biblia ne spune că „toţi au păcătuit” (Romani 3:23).
Dar în dragostea noastră rănită pentru un copil rătăcit sau în necaz, o altă imagine ne vine în minte – imaginea lui Dumnezeu. Tatăl nostru, care a golit tot cerul pentru noi şi a cheltuit tot ce avea mai scump, ca să ne răscumpere. Dumnezeu a făcut pentru noi ceva ce părinţii fetei nu puteau face pentru ea. Isaia 53:5-9 ne spune cum El a luat pedeapsa noastră! „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre… Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi. Fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor”.
Calea noastră de a lucra cu vina cuiva (sau vina presupusă a cuiva) este să aruncăm cu pietre şi să separăm persoana în necaz chiar de sursele şi comunitatea care i-ar putea oferi ajutor. Cineva s-a referit la aceasta, ca fiind „împuşcarea răniţilor noştri”.
Domnul nu-i lasă pe cei vinovaţi să plece liberi, dar El oferă o soluţie – o soluţie care, dacă este practicată printre noi ca familie, prieteni, localitate şi biserică, va restaura multe suflete lovite şi împovărate. Cu inima şi braţele larg deschise, El ne roagă: „Veniţi la Mine” (Matei 11:28). Făgăduinţa Lui este că nu va da afară pe nimeni care o va face (Ioan 6:37).
Există cineva care are nevoie de exemplul tău de dragoste şi acceptare a lui Dumnezeu?
Lois (Rittenhouse) Pecce
