„Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire şi Te voi lua de mâna, Te voi păzi şi Te voi pune ca legământ al poporului, ca sa fi Lumina neamuritor, să deschizi ochi orbilor, să scoţi din temniţă pe cei legaţi şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric.” Isaia 42:6-7
Mulţi vedeau căsnicia noastră ca fiind sortită eşecului de la început. Eram prea diferiţi. Copilăria lui Ron îl dusese la crimă şi închisoare. A mea fusese umplută cu dragoste, supraprotejare, control şi izolare de influenţe lumeşti. Cunoaşterea noastră, într-o sală de tribunal, în ziua când Ron a fost eliberat din închisoare, nu a fost o coincidenţă. Atracţia noastră era mai mult un simţ psihologic al destinului decât doar reacţia chimică a organismului.
Privind înapoi, după treizeci de ani de căsnicie, putem să vedem cum Dumnezeu a condus fiecare circumstanţă, deşi căsnicia a fost „iadul pe pământ” timp de zece ani! În timp ce dragostea noastră era puternică, durerea era adâncă. Răni din trecut ne orbiseră să vedem uneltele de care aveam nevoie pentru vindecare.
Odată, suferind cu disperare, amândoi ne gândeam la sinucidere. Ne temeam că Dumnezeu ne respingea. Stăteam întinsă, trează, strigând la Dumnezeu, mânioasă şi având nevoie de o soluţie. Căutând răspunsul Lui, am deschis cu teamă Biblia şi am hotărât că voi crede versetul pe care voi pune degetul. Acel text, Isaia 42:6-7 a devenit acum legământul şi angajamentul nostru pentru slujirea noastră în Talente de Viaţă, ca să-i ajutăm pe alţii care suferă.
Mai întâi, Dumnezeu declară că El este Creatorul universului – El are controlul şi poate face totul! Apoi, pasajul vorbeşte despre legământul pe care vrea să-l aibă cu noi pentru salvarea altora. M-am prins de aceasta ca fiind destinul lui Dumnezeu pentru vieţile noastre. Am fost de acord să anulez sinuciderea mea planificată şi I-am cerut lui Dumnezeu să acţioneze repede. El a făcut-o! Vindecarea noastră a venit în timp ce ne supuneam Lui şi am început să-i ajutăm pe alţii.
Deşi nu recomand căutarea de pasaje biblice la întâmplare ca o cale de rezolvare a problemelor, Dumnezeu a ştiut că, în disperarea mea, aveam nevoie de un răspuns şi a ales să răsplătească credinţa mea slabă. Când mă gândesc cum Dumnezeu a dat instrucţiuni pentru vieţile noastre, îmi dau seama că nu trebuie să ne temem de nimic în viitor, dacă doar ne amintim cum Dumnezeu ne-a condus în trecut. Acum, Îi mulţumim pentru durerea din trecut. Am învăţat că Dumnezeu permite uneori să ajungem la marginea distrugerii ca să putem deveni supuşi şi gata de a învăţa. Bucuria noastră este deplină când putem, prin puterea lui Dumnezeu, să-i eliberăm pe alţii de lanţurile trecutului lor.
Provocare: fă tot ce e nevoie, ca să devii gata de a învăţa şi supus voinţei lui Dumnezeu.
Nancy Rockey
