Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Și dacă știm că ne ascultă, orice i-am cere, știm că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut. 1 Ioan 5,14.15
În prima parte a anului 1970, lucram în schimbul unu, ca asistentă medicală la secția de chirurgie ortopedică a Centrului Medical al Universității Loma Linda.
Mulți dintre pacienți erau femei în vârstă, care aveau fractură de șold. După menopauză, oasele femeii se demineralizează și slăbesc. Din moment ce șoldul este încheietura principală, care suportă greutatea corpului, deseori li se fracturează șoldul și apoi cad, în loc să cadă mai întâi și apoi să-și fractureze șoldul. Atunci, tratamentul este preferabil imobilizării în ghips, timp de luni de zile, sau intervenției chirurgicale, în care un șurub de metal este folosit ca să stabilizeze fractura.
Povestirea noastră se referă la o astfel de femeie. Relația pe care ea o avea cu fiii ei, acum adulți, a captivat atenția tuturor. Ei erau amabili și iubitori. Unul dintre ei sau amândoi veneau în fiecare zi să stea cu ea în timp ce mânca și s-o ajute.
Totuși plaga ei, în loc să se vindece, s-a infectat. În ciuda celor mai bune eforturi ale noastre, starea ei s-a înrăutățit din ce în ce.
Mă durea inima pentru ea. Vroiam s-o ajut, așa că m-am întors spre Dumnezeu. Mă simțeam atât de nevrednică să cer o vindecare miraculoasă. Deși nu aveam nici o îndoială în minte că Dumnezeu putea să o vindece, nu știam dacă voia s-o facă. Știam că era nevoie și de credința ei, și de a mea, așa că am mers la patul ei și am întrebat-o dacă credea în Dumnezeu. „O, da”, a răspuns ea, așa că I-am cerut lui Dumnezeu să o vindece, dacă era voia Lui și apoi I-am mulțumit pentru că ne ascultase rugăciunea.
În ziua următoare, am intrat ezitând în salonul ei. S-a uitat la mine și mi-a zâmbit cu unul dintre cele mai frumoase zâmbete din câte am văzut. Am observat că obrajii ei erau îmbujorați! Tremurător, am îndepărtat pansamentul de pe plaga ei. Nu puteam să-mi cred ochilor. Arăta ca și cum două săptămâni întregi de vindecare trecuseră peste noapte. L-am lăudat pe Dumnezeu. S-a vindecat pe deplin și s-a întors acasă la familia ei.
Cred că Dumnezeu a vindecat-o ca să o ajute, dar și ca această povestire să fie spusă și să întărească credința mea și a altora.
Dumnezeu este un Dumnezeu al miracolelor. Adresează-l cuvintele Psalmului 150: „Lăudați pe Domnul! Lăudați pe Domnul în locașul Lui cel sfânt, lăudați-L în întinderea cerului, unde se arată puterea Lui! Lăudați-L pentru isprăvile Lui cele mari, lăudați-L după mărimea Lui nemărginită!”
Janene Jenkins