Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale te cunoşteam şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte şi te făcusem proroc ai neamurilor. (Ieremia 1:5)
Portul Belawan era foarte aglomerat. Mulţi pasageri s-au apropiat de vapor şi au urcat pe punte. Majoritatea călătorilor duceau cu ei diverse bunuri, valize şi coşuri cu mâncare. Alţii duceau şi apă, deoarece arşiţa soarelui înţepa trupul. În mijlocul acelei mulţimi era o mamă care îşi ţinea băieţelul de mână.
Ce eliberare a simţit tânăra mamă când a zărit un loc liber pe punte, unde să stea amândoi. În timp ce îşi despacheta lucrurile, fiul ei se lăsase absorbit de oceanul care se întindea înaintea lor. Atmosfera din jurul lui era una de veselie. Apoi s-a auzit fluierul care îi anunţa că vaporul avea să pornească în curând. Cu toţii erau entuziasmaţi şi fericiţi. „Rămas-bun, Belawan, sper să ne mai vedem din nou”, au strigat cu toţii. „Copilul meu,” a spus ea, „priveşte la marea largă ce îţi stă înainte. Cine ştie, poate într-o zi vei putea să o explorezi!” Acele cuvinte au fost doar nişte gânduri vagi. Fiul ei ştia că ţinta lor era oraşul Bandung, un loc frumos şi răcoros. Mama lui spera ca această mutare să fie doar începutul unui vis care să devină realitate şi că vor avea asupra lor binecuvântarea lui Dumnezeu.
Curând, noaptea a adus tăcerea în jur. Din când în când, mama şi fiul ei, care dormeau pe o saltea pe proră, simţeau valurile care se izbeau de vapor. Călătoriseră toată ziua în soarele puternic – acum era vremea să se odihnească. Înainte de a închide ochii, ea a privit stelele de pe cer. Cerul era foarte frumos. Atunci s-a gândit cât de măreaţă era lucrarea lui Dumnezeu şi i-a venit în minte textul din Psalmii 19:1: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.”
Fiul meu, se gândea ea, Dumnezeu să te binecuvânteze. Orice s-ar ivi în calea mea, eu voi continua să lupt în locul tău. Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea şi, sper eu, visurile noastre vor fi la fel de frumoase ca zorii speranţei. Vom trăi fiecare zi pe rând, până când în vieţile noastre se va vedea dimineaţa! Rugăciunea mea s-a urcat la tronul Lui. Eu am implorat binecuvântarea Sa pentru a ne vedea visurile împlinite!
H. Tambunan, Indonezia
