Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie. (Psalmii 34:7)
Încă din copilărie, visul meu a fost să devin asistentă, aşa că, după terminarea liceului, m-am înscris la Universitatea Adventistă din Columbia. Iar pentru a-mi susţine financiar studiile, m-am înscris în programul de evanghelizare prin literatură. Prima mea sarcină a fost să merg în Ipiales, un oraş aflat la graniţa cu Ecuador. Nerăbdătoare, am mers acasă, mi-am făcut bagajul, am scris adresa familiei cu care urma să stau şi am urcat în autobuzul care mă ducea la destinaţie.
Totul a decurs bine, însă autobuzul a ajuns în oraş la miezul nopţii. Pregătindu-mă să cobor din autobuz, am căutat în geantă adresa familiei la care trebuia să stau dar, spre disperarea mea, nu puteam găsi hârtia. Am căutat agitată peste tot, în fiecare compartiment al genţii şi în fiecare colţişor la care se putea gândi mintea mea neliniştită, dar căutarea mea a fost în zadar. Deja eram singurul pasager rămas în autobuz. Şoferii s-au uitat la mine nedumeriţi şi m-au întrebat dacă totul era în regulă. Nu ştiam ce să spun sau ce să fac, aşa că am început să mă rog în taină, cerându-I Domnului să mă călăuzească. Apoi şoferul mi-a spus: „Domnişoară, am ajuns la destinaţie. Trebuie să ştim încotro mergeţi.” Am continuat să mă rog: „Doamne, sunt singură. Este miezul nopţii şi mi-e frică. Te rog, călăuzeşte-mă!” De îndată, m-a cuprins un licăr slab de speranţă. Domnul mi-a amintit că trebuia să cobor la prima staţie PECO din oraş, dar asta era tot ce puteam să îmi amintesc cu privire la direcţia în care trebuia să merg.
M-am întors spre şofer şi i-am spus: „Vă rog, duceţi-mă la prima staţie PECO din oraş.” El a răspuns: „Eşti sigură? Este târziu în noapte şi eşti singură. Nu vrei să mergi la mine acasă?” Nu aveam încredere în şoferul autobuzului, aşa că i-am spus: „Este în regulă. Cineva mă va aştepta la acea staţie PECO.” Am continuat să mă rog în tăcere: „Isuse, Te rog, trimite îngeri să mă aştepte la staţia PECO.” Când autobuzul a ajuns în staţia PECO, am păşit în noaptea întunecoasă. Am continuat să mă rog, în timp ce repetam Psalmul 23: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine.”
Zoraida Powell, Insulele Cayman
