„Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească.” (1 Corinteni 3:6)
Deşi era o zi frumoasă de vară, eu eram tristă şi dezamăgită. Tocmai fusesem acceptată la o facultate de design, dorinţa inimii mele, dar nu la universitatea la care doream eu. Visul meu era să studiez la Universitatea de Design din Oporto, care era la doar 200 de kilometri depărtare de casă. Nu voiam să plec departe, dar cu încredinţarea că Dumnezeu mă conducea, m-am dus să mă înscriu acolo unde am fost acceptată.
După doar câteva săptămâni de şcoală, aveam prieteni noi. În ianuarie, unul dintre colegii mei, cu care mai vorbeam despre subiecte legate de credinţă, a venit şi mi-a pus mai multe întrebări. De data aceasta, am vorbit despre Sabat. Deja îmi spusese că avea câteva chestiuni la care nu avea răspuns cu privire la creştinism şi creştini. Aceştia pretind că practică ce spune Biblia, dar ei nu păzesc Sabatul. Mi-a spus că citise despre Sabat nu doar în Biblie, ci şi într-o carte pe care o avea acasă, spunând că nu a auzit de nimeni care să respecte Sabatul. Când a aflat că eu păzesc Sabatul, a fost foarte surprins.
După ceva vreme, a făcut din nou referire la cartea lui de acasă. Atunci am aflat că era vorba despre Tragedia Veacurilor. Tatăl lui o primise de la un colportor, citise câteva capitole din ea şi aflase despre Sabat, ca fiind adevărata zi de odihnă. De atunci, el a citit mai multe cărţi ale Spiritului Profetic şi a început să frecventeze Biserica Adventistă. Astăzi el este adventist. Şi prin el, unele din rudele lui au aflat despre mesajul adventist şi s-au alăturat bisericii.
Dacă nu ar fi fost acea carte, colegul meu poate că nu ar fi auzit despre Sabat. Împotriva dorinţei mele, şi eu am devenit un instrument în mâna lui Dumnezeu prin faptul că m-am lăsat condusă de El la acea universitate la care nu voiam să merg. Dumnezeu ştia că acolo, departe de casa mea, era un căutător sincer, care avea nevoie de încurajare şi confirmare.
Evanghelistul cu literatură a semănat; eu am fost în locul lui Apolo, care a udat mugurii interesului, şi Duhul Sfânt al lui Dumnezeu l-a făcut să crească. Sunt recunoscătoare şi încântată să văd modul în care Dumnezeu ne conduce vieţile.
Maria Luis Gongalves, Portugalia
