Privit prin ţeava puştii (2)

    Ocroteşte cărările neprihănirii şi păzeşte calea credincioşilor Lui. (Proverbele 2:8)

    Timp de câteva clipe, nu am băgat de seamă cine era în spatele uşii, fiind captivat de arma ameninţătoare care era îndreptată spre mine.

    – Ce vrei să îmi arăţi? a spus el bombănind.

    Era întuneric în casă şi tot ce am putut distinge a fost o siluetă într-un scaun cu rotile. Pavel i-a spus lui Timotei că Dumnezeu nu i-a dat un duh de teamă, ci de dragoste, putere şi de chibzuinţă. Fiind tânăr, le aveam pe toate trei. Nu îmi amintesc să fi fost speriat nici măcar o clipă – uimit, poate, dar nu speriat. Aşadar, am vorbit rar, dar plin de încredere:

    – Vreau să vă arăt o carte despre Isus, domnule, el ţinând arma încă îndreptată spre mine, cu cele două ţevi adânci şi întunecate.

    – Scoate-o! a spus el încet.

    Am scos din geantă un exemplar Calea către Hristos – pe coperta căreia era chipul lui Isus care zâmbea – şi i-am arătat-o. Bărbatul a făcut o mişcare lentă cu arma spre o noptieră de lângă uşă. încet, am pus cartea unde mi-a spus.

    – Cred că vă va plăcea cartea, i-am spus eu, necerând nicio donaţie şi am plecat.

    M-am oprit apoi la birourile administrative ale cartierului, unde am fost întâmpinat de trei angajate. Le-am spus experienţa mea, iar când am început să îl descriu, şi-au dat seama despre cine vorbeam. Mi-au spus că acel domn era foarte violent şi că împuşcase în trecut două persoane. Au fost mirate să afle că a primit cartea – nu credeau că mai poate fi salvat. Le-am vândut fiecăreia câte o carte şi mi-am luat rămas-bun.

    Zece ani mai târziu, eram în vizită prin acel oraş. Am oprit la casa acelui bărbat, dar nu a răspuns nimeni. Cei de la birouri mi-au spus că murise în urmă cu doi ani. Apoi, un angajat mi-a spus următoarele: „Eu am început să lucrez aici în urmă cu trei ani. Toţi mi-au spus că acel bărbat este un demon, că nu ieşise niciodată din casă şi că a împuşcat oameni. De câteva ori m-au trimis acolo să iau banii pentru chirie. Dar nu am avut nicio problemă. Întotdeauna a fost amabil, m-a invitat înăuntru, mi-a dat cafea şi mi-a vorbit mult despre Isus. De fapt, întotdeauna avea o carte mică cu Isus pe copertă lângă scaunul cu rotile.”

    Benjamin Baker, Statele Unite ale Americii

    Kelch Kalie
    Kelch Kalie
    Doar in cer vom afla cate vieti au fost schimbate de atingerea Duhului Sfant cu ajutorul literaturii. Experientele din aceasta carte ne prezinta o licarire a harului lui Dumnezeu manifestat in vietile a aproape 50000 de evanghelisti cu literatura si a altor persoane care duc vestea buna a mantuirii. Citind aceste istorisiri, tu poti intalni harul Lui Dumnezeu in viata ta. Speram ca ele te vor inspira sa fii si tu mesagerul lui Dumnezeu.

    Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

    Publicate astăzi
    Articolul precedentPoporul ales
    Articolul următorDumnezeu și știința