FAMILIA UCRAINEANĂ

Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.
Matei 25:40

Într-o dimineață, în timpul rugăciunii, am spus: „Doamne, Te rog, arată-mi dacă este cineva care are nevoie de ajutor și spune-mi ce să fac!” Răspunsul nu a întârziat să apară.

Motorul mașinii îmi făcea probleme, dar am sperat să reușesc să rezolv câteva treburi fără să se strice în cel mai nepotrivit moment – lucru care, desigur, s-a întâmplat. Când am vrut să mă întorc acasă, mașina a refuzat categoric să pornească. Domnul a lucrat astfel încât am întâlnit pe cineva care mergea în aceeași direcție și m-a luat cu mașina.

Când soțul meu a venit de la serviciu, am mers împreună cu mașina lui să luăm mașina stricată. El a reușit să o pornească, iar pe drumul spre casă a mers înaintea mea. În ultimul sat înainte de casă, am uitat de problema mașinii și m-am oprit la un magazin.

În spatele meu a intrat un cuplu împreună cu fiica de treisprezece ani. Soția, vorbind o engleză stâlcită, încerca să-i explice vânzătorului că aveau nevoie de cazare pentru noapte, deoarece mașina lor se stricase și o lăsaseră la mecanic. Veneau din Ucraina și mergeau în Bulgaria, în vacanță. Vânzătorul a ridicat din umeri și le-a spus că îi pare rău, dar nu îi poate ajuta. Ascultând discuția, m-am oferit să îi găzduiesc peste noapte. Soția a început să plângă și m-a îmbrățișat. Am mers împreună să le luăm bagajele.

Când am încercat să pornesc mașina, nu a vrut deloc să se miște. L-am sunat pe soțul meu să vină să mă ia. În timp ce îl așteptam, i-am spus familiei: „Cred că Dumnezeu a vrut să ne întâlnim.”

În final, soțul meu i-a dus pe cei trei cu mașina până în Bulgaria cât timp mașina lor era reparată, iar apoi le-a dus-o acolo. Am mulțumit Domnului pentru această experiență frumoasă.

Prietenele mele, acum este momentul să fim atente la felul în care Dumnezeu vrea să ne folosească. O rugăciune sinceră și o inimă deschisă ne vor aduce multă bucurie și binecuvântare atât nouă, cât și celor din jur.

autor: Cecilia Voinea

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!
Nu rata niciun devoțional! Urmărește-ne pe Telegram sau pe WhatsApp și primești zilnic, direct pe telefon, un cuvânt care să te apropie de Dumnezeu.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Ascultă Devoționale Audio pe Apple Podcasts Ascultă Devoționale Audio pe Spotify Ascultă Devoționale Audio pe Castbox

spot_img

Publicate astăzi

Din aceeași categorie

spot_img