De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit…
Romani 5:12
Dintre toate povestirile din Biblie, povestea căderii omenirii trebuie să fie cea mai tristă, deoarece celelalte lucruri triste, precum moartea lui Isus, nu s-ar fi întâmplat niciodată dacă nu ar fi fost această alegere oribilă. Este interesant modul în care șarpele a convins-o pe Eva să mănânce: Vei fi ca Dumnezeu! Ea era deja după chipul lui Dumnezeu! Odată ce a mâncat, nu a mai fost niciodată ca Dumnezeu.
Nici noi nu mai suntem. Dar este important să înțelegem un lucru despre această credință. Adventiștii nu cred că doctrina păcatului originar este biblică. Aceasta este credința comună că, de la căderea omului, fiecare persoană se naște deja vinovată și sub condamnarea morții veșnice. Aceasta a dus la botezul copiilor. Nou-născutul era deja vinovat, deja condamnat de Dumnezeu și deja destinat iadului dacă nu era botezat repede, în cazul în care murea de mic. Tot ce trebuie să faceți pentru a respinge această credință este să analizați cu atenție acest text, deși, desigur, toate credințele trebuie să se bazeze pe mai multe texte. Observați că moartea a venit asupra tuturor, pentru că toți au păcătuit. Cu toții ne naștem cu o natură căzută și cu slăbiciuni și tendințe spre rău. Nu suntem condamnați pentru acestea. Problema este că cedăm foarte repede în fața lor. Am perturbat relațiile cu Dumnezeu. Indiferent cât de mult ne străduim, continuăm să păcătuim.
Atunci, împreună cu Pavel, strigăm în agonie: O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…? (Romani 7:24).
Mântuitorule, Tu ne-ai creat perfecți, dar noi nu am rezistat mult timp. Mai întâi Eva, apoi Adam, apoi bunica bunicii mele, iar acum eu. Sunt un dezastru! Ajută-mă să mă apropii tot mai mult de Tine, învățând zi de zi cum să devin mai mult ca Tine.
