Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui. O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte dă de știre alteia despre el. Și aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, și glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui.
Psalmii 19:1-4
Psalmul 19 spune că pământul ne vorbește fără cuvinte. Vorbește despre slava Lui. Fiecare mugur care se deschide, mai ales primul după o iarnă lungă și grea, fiecare câine fericit care te privește gâfâind, fiecare răsărit și apus de soare, fiecare fulg de zăpadă ne poate aminti de un Creator iubitor și cu o imaginație infinită. Dar în aceste lecții se învață mai multe lucruri decât slava lui Dumnezeu.
Uneori, vocea tăcută a creației geme. Pavel vorbea despre lunga așteptare a lui Mesia. Totuși, acest geamăt continuă și devine din ce în ce mai puternic în timpul nostru. Isaia 51 și Psalmul 102 vorbesc despre pământul care se uzează ca o haină. Mugurele care se deschide poate urma ierni din ce în ce mai aspre, în care furtuni mortale și temperaturi înghețate ucid oameni, plante și animale. Fața fericită a câinelui poate fi atât de fericită pentru că l-ai salvat de abuzuri și de foame. Răsăriturile și apusurile de soare devin din ce în ce mai colorate pe măsură ce poluarea continuă să crească. Iar fulgii de zăpadă, care se adună și se adună, ne duc din nou înapoi la lunga iarnă.
Prima sarcină pe care Dumnezeu a dat-o familiei umane a fost să se înmulțească, astfel încât să poată avea grijă de pământ cu aceeași dragoste cu care a fost creat. Dacă ne concentrăm atenția asupra creației recente, de șase zile, vom fi conștienți de responsabilitatea noastră față de pământul lui Dumnezeu. La urma urmei, dacă există de miliarde de ani și va mai exista încă miliarde de ani, atunci este normal să aibă probleme! Dacă, pe de altă parte, este destul de nouă și într-o stare atât de proastă, atunci noi suntem de vină. Și de ce ar crea Dumnezeu una nouă și ne-ar da-o nouă, dacă nu suntem dispuși să ne arătăm responsabili pentru cea pe care o avem?
Creatorule, ne pare rău pentru dezastrul pe care l-am provocat creației Tale minunate. Îmi pare rău pentru partea mea de vină. Ajută-mă să învăț, să văd clar și să fac alegeri mai bune în ceea ce privește utilizarea și îngrijirea pământului Tău.
