Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ.”
Geneza 1:26
Există mai mulți termeni descriptivi aici, în povestea creației. În primul rând, se spune că Dumnezeu a creat oamenii după chipul Lui. Natura umană fiind ceea ce este acum că a căzut, oamenii tind să meargă la extreme în această privință. Se consideră asemenea lui Dumnezeu și devin mândri și aroganți. Lucifer a fost primul cu această atitudine. Trebuie să-mi trăiesc propria viață! Trebuie să fac ceea ce mi se pare corect. Ceea ce spui de fapt este tot ce contează este ceea ce vreau eu. Chiar dacă aceste ultime cuvinte nu sunt rostite cu voce tare, desigur.
Dacă ne concentrăm asupra povestirii creației așa cum i-a spus-o Dumnezeu lui Adam, găsim cuvintele reflectând natura lui Dumnezeu. Aceasta este o chestiune cu totul diferită și ne menține automat umili. Apoi, urmează creația propriu-zisă. Dumnezeu a format, apoi a suflat suflare de viață. Omul a devenit un suflet viu. Mult prea mult timp, omenirea a cedat ideii păgâne străvechi că suntem o creatură compusă, un fel de creatură simbiotică, un suflet autosuficient care pur și simplu locuiește în acest corp temporar de lut și care îl va părăsi într-o zi și va deveni o fantomă.
Dumnezeu spune: Nu, trupul pământesc este bun. Eu l-am creat, iar acesta, împreună cu suflul Meu, formează un suflet viu, care respiră, liber, individual, unic. În ceea ce privește moartea, ea nu a făcut parte din plan, dar având în vedere cum stau lucrurile acum, este un dar pentru care poți fi recunoscător. Este temporar, dar este complet cât timp durează. Și nu-ți face griji, pot să o fac din nou!
Creator al vieții, calea Ta este mult mai simplă. Tu ne-ai creat. Tu ne-ai făcut întregi și perfecți. Și Tu ne vei face din nou așa.
