Cine este înțelept să ia seama la aceste lucruri și să fie cu luare aminte la bunătățile Domnului!
Psalmii 107:43
În călătoria noastră pe acest Pământ, suntem invitați să definim înțelepciunea autentică zi de zi. Înțelepciunea veritabilă nu e doar un demers în cunoaștere, în abilități sau în invenții frapante. Primul pas al înțelepciunii este cu Dumnezeu, spre Dumnezeu. Da „frica de Domnul este începutul înțelepciunii” (Psalmul 111:10).
Înțelepciunea stabilită prin consensul societății de azi, laică, fără Dumnezeu, e cel mult pricepere, inteligență; ea nu se poate numi pe drept înțelepciune.
A nu-ți cunoaște rădăcinile și a nu ști rostul spre care te îndrepți este o călătorie spre nonsens, neavând niciun reper. În devenirea noastră, există multe semne de-a lungul drumului. Cel care este înțelept, potrivit textului biblic de azi, ia seama la lucrările lui Dumnezeu, adică face diferența între hazard și providență și e cu luare aminte la bunătățile Domnului, adică le caută, le observă în cele mai fine aspecte.
Și, „într-adevăr, însușirile nevăzute ale Lui – puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui – se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El” (Romani 1:20). Ce favoare să te uimească lucrurile lui Dumnezeu, să nu trăiești ca un orfan, când Tatăl tău este puțin mai încolo de ignoranța ta, și să nu mori ca un sărac care are toate bogățiile lumii la ușa singurătății sale!
Ia seama la atâtea lucruri și fenomene din jur trimise providențial pentru tine și fii cu luare aminte la bunătățile Domnului! În felul acesta definești corect înțelepciunea în dreptul tău.
Înțelepciunea adevărată, „care vine de sus”, „coborându-se de la Tatăl luminilor”, „este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefățarnică” (Iacov 3:17; 1:17). O asemenea înțelepciune strălucește în întunericul plin de surogate, care doar o imită pe cea adevărată.
Doamne, fă din noi niște oameni curați, care iubesc pacea, blândețea și îndurarea! Fă din noi bunătățile tale pentru cei flămânzi și însetați! Doar atunci călătoria noastră, mai lungă sau mai scurtă, va fi cu sens, sens unic: înspre Tine. Aceasta este înțelepciunea care vindecă.
