Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta…
Eclesiastul 9:10
Ascultă ediția audio aici.
„Un creștin sănătos, care se dezvoltă, nu va fi un primitor pasiv printre semeni. El trebuie să dăruiască în aceeași măsură în care primește. Capacitățile noastre se măresc prin exercitare. Societatea creștină ne va asigura o atmosferă curată pe care să o respirăm și, respirând-o, noi trebuie să fim niște oameni activi. Faptele noastre creștinești, încurajările, gesturile de simpatie și îndrumările pe care le oferim celor care au nevoie de ele, stăpânirea de sine, iubirea, răbdarea și îndelunga răbdare, necesare în exercitarea lucrării creștine, vor crea în noi înșine credință, ascultare, nădejde și dragoste de Dumnezeu” (MCP, p. 645).
„Acțiunea conferă putere. În universul lui Dumnezeu domnește o armonie deplină. Toate ființele cerești se află într-o activitate neîncetată, iar Domnul Isus ne-a oferit tuturor un exemplu prin viața Sa pe pământ. El era preocupat de „facerea binelui”. Dumnezeu a instaurat o lege în virtutea căreia acțiunile sunt izvorâte din supunere. În mod tăcut, dar continuu, toate elementele creației Lui își îndeplinesc lucrarea încredințată. Oceanul se află într-o permanentă mișcare. Iarba ce încolțește pe câmp și care astăzi este, iar mâine va fi tăiată, e menită să acopere câmpiile. Frunzele freamătă în bătaia vântului, fără să fie văzută mâna care le atinge. Soarele, luna și stelele sunt necesare și pline de slavă în împlinirea misiunii lor” (ibidem, p. 461).
„Edenul era un cer în miniatură, iar Adam găsea multe subiecte de meditație în lucrările lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Dumnezeu nu l-a creat pe om numai pentru a contempla lucrările Lui glorioase și, de aceea, nu l-a înzestrat doar cu minte și inimă pentru a medita, ci și cu mâini pentru a lucra. Dacă fericirea omului ar fi putut fi găsită într-o stare de inactivitate, Creatorul nu i-ar fi încredințat lui Adam o lucrare precisă. Omul trebuia să descopere fericirea atât prin meditație, cât și prin muncă fizică” (ibidem, p. 487).
„Dacă dorim să ne păstrăm vitalitatea și sănătatea, trebuie să urmărim o solicitare proporțională atât a puterilor trupului, cât și a energiilor minții” (ibidem, pp. 276–277).
autor: Viață și Sănătate
