Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai jos decât pământul. Să nu te închini lor și să nu le slujești, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților până la al treilea și al patrulea neam al celor care Mă urăsc.
Exodul 20:4,5
Am vorbit deja despre modul în care idolatria ne poate face să cădem, chiar dacă azi nu sculptăm zei. Dar această poruncă are trei diviziuni interesante care nu sunt adesea luate în considerare. KJV le descrie ca „cerurile de sus, pământul de jos și apele de sub pământ”. Merită să ne gândim de ce Dumnezeu a menționat în mod special aceste trei zone.
În vremea când au fost date poruncile, oamenii aveau tendința să se uite la cerurile pământești în loc de cerurile cerești. Adică, se închinau soarelui, lunii și stelelor, pe care le puteau vedea, în loc să se închine Creatorului pe care nu-L puteau vedea. Noi nu procedăm așa astăzi, dar care sunt unele dintre darurile și binecuvântările cerești pe care Dumnezeu ni le dă și pe care am putea fi tentați să le venerăm în locul Lui?
În acele vremuri, oamenii venerau și copacii, animalele, chiar și insectele — toate părți ale pământului pe care Dumnezeu le-a creat — în loc să privească la Creatorul lor.
Apele de sub pământ erau considerate tărâmul demonilor. Majoritatea oamenilor credeau că fiecare zonă avea propriul zeu. Israelul Îl avea pe Yahve, dar le era greu să-L vadă ca pe singurul Dumnezeu al tuturor. Oceanul, sau chiar Marea Mediterană, era privit ca fiind sub stăpânirea monstrului haosului sau a zeilor răi. Unii îi venerau în speranța că îi vor îmblânzi suficient încât să-i lase în pace.
Astăzi știm mai multe, dar încă mai există lucruri „de sub pământ” pe care le săpăm, le șlefuim și pentru care ne trăim viața, uitând că ele nu sunt decât creație, nu Creatorul.
Creator al tuturor lucrurilor, singurul Dumnezeu, ține-mi ochii ațintiți asupra Ta. Când privesc cerurile pe care Tu le-ai creat, ajută-mă să mă gândesc la cât de înalte sunt gândurile și visurile Tale pentru mine. Când privesc pământul și toată frumusețea lui, ajută-mă să-mi amintesc de Tine și de grija Ta pentru toți și pentru toate lucrurile de pe planetă, mari și mici. Când privesc valurile oceanelor, ajută-mă să-mi amintesc că Tu le-ai stabilit limitele și că Tu stabilești limite și pentru valurile de necazuri sau confuzie care uneori amenință să mă înghită.
