Crucea ne apropie de Dumnezeu, împăcându-ne cu El. Cu îndurarea iertătoare a iubirii de tată, Iehova priveşte asupra suferinţei îndurate de Fiul Său, pentru a salva neamul omenesc de la moartea veşnică, şi ne primeşte prin Cel Preaiubit.
La fel ca în zilele lui Isus (Matei 23:1-36), mulţi creştini buni de astăzi au doar o religie exterioară, fără o experienţă adevărată a convertirii. Ar putea fi acesta şi cazul nostru? De ce să nu Îi predăm acum Domnului vieţile noastre pe deplin şi să Îi cerem să ne dea o inimă nouă?
Domnul ne cheamă să ne întoarcem la El, fie prin Cuvântul scris, fie printr-o cunoştinţă, un prieten, prîntr-un vis şi aşteaptă ca să-I răspundem, ca şi în Ieremia 3:22 u.p.:... „Iată-ne, venim la Tine, căci Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru.”
Este nevoie de oameni devotaţi pentru răspândirea mesajului Evangheliei şi de oameni care să fie un exemplu de credincioşie faţă de Dumnezeu. Locul lui Sila îl putem ocupa fiecare dintre noi, prin credincioşia faţă de trimiterea Mântuitorului de a fi o lumină care să lumineze întunericul veacului acestuia.
Când te gândeşti la aceste lucruri solemne, nu îţi dai seama, scumpul meu tânăr, că trebuie să pui capăt comportării tale păcătoase şi egoiste, să încetezi a mai face răul şi să înveţi să faci binele? Propriul stil de viaţă este acela care îţi va modela caracterul pentru nimicire sau pentru binecuvântarea veacurilor nesfârşite.
Din lumina pe care am primit-o de la Dumnezeu, ştiu că în căminul tău lipseşte rugăciunea. Timpul peregrinării tale aici este scurt. Tu crezi că te-ai predat lui Dumnezeu, dar niciodată nu ai renunţat pe deplin la simţămintele tale de amărăciune împotriva celorlalţi
