Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi, dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor prin Dumnezeu. (Galateni 4:7)
Galatenii se închinau la idoli, dar, când apostolii le-au predicat, ei s-au bucurat de solia care le făgăduia eliberarea de sub robia păcatului. Pavel şi cei care predicau împreună cu el au proclamat doctrina neprihănirii prin credinţa în jertfa ispăşitoare a lui Hristos. Ei L-au prezentat pe Hristos ca fiind Acela care, văzând starea neajutorată a neamului omenesc căzut, a venit să-i răscumpere pe oameni, prin trăirea unei vieţi de ascultare de Legea lui Dumnezeu şi plătind preţul neascultării. În lumina crucii, mulţi dintre cei care nu L-au cunoscut niciodată mai înainte pe adevăratul Dumnezeu încep să înţeleagă măreţia iubirii Tatălui. În felul acesta, galatenii au fost învăţaţi adevărurile fundamentale cu privire la„DumnezeuTatăl”şi„Domnul nostru Isus Hristos”, care „S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl”. „Prin auzirea credinţei”, ei au primit Duhul lui Dumnezeu şi au devenit„fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Isus” (Galateni 1:3,4; 3:2,26).
Felul de vieţuire al lui Pavel în mijlocul galatenilor a fost în aşa fel încât mai târziu a putut spune: „Vă rog să fiţi ca mine” (Galateni 4:12). Buzele lui fuseseră atinse cu un cărbune aprins de pe altar şi a fost făcut în stare să se ridice deasupra nedesăvârşirilor trupeşti şi să-L prezinte pe Isus ca singura speranţă a păcătosului. Cei care îl auzeau ştiau că el fusese cu Isus. Înzestrat cu putere de sus, el era în stare să compare lucrurile spirituale între ele şi să rupă legăturile cu care Satana îi ţinea strâns pe oameni. Inimile erau zdrobite prin modul în care el prezenta iubirea lui Dumnezeu aşa cum era descoperită în jertfa singurului Său Fiu, şi mulţi ajungeau să întrebe: Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit? (…) Crucea ne apropie de Dumnezeu, împăcându-ne cu El. Cu îndurarea iertătoare a iubirii de tată, Iehova priveşte asupra suferinţei îndurate de Fiul Său, pentru a salva neamul omenesc de la moartea veşnică, şi ne primeşte prin Cel Preaiubit. (Faptele apostolilor, p. 207-209)
