Ni se spune că după acea noapte de luptă la Iaboc, Iacov a fost un alt om. Aceasta s-a întâmplat la douăzeci de ani după convertirea lui. De abia la Iaboc a fost dezrădăcinată din viaţa acestui om încrederea în sine. Tocmai acolo a descoperit Iacov valoarea dependenţei absolute de Dumnezeu începând din acel moment şiretenia n-a mai avut loc în viaţa acestui om.
Dacă îţi dai seama că auzi foarte greu vocea lui Dumnezeu în trafic, zgomot, peisaje de beton şi viaţa grăbită de la oraş, poate că este timpul să accepţi invitaţia pe care ţi-a facut-o Isus cu secole în urmă: „Veniţi... într-un loc liniştit şi odihniţi-vă”
Ce Dumnezeu minunat avem! Acelaşi Dumnezeu care a făcut atât de multe minuni în trecut continuă să acţioneze în viaţa celor care Îl caută. El este întotdeauna gata să ne ajute în situaţii în care nu vedem nicio ieşire.
Şi tu eşti un copil al lui Dumnezeu. Dacă simţi că societatea te marginalizează, Dumnezeu este aproape de tine şi îţi spune: „De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc…”, „nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine” (Isaia 43:4,5).
Biruinţa pe care Iacov nu reuşise s-o câştige timp de atâţia ani prin eforturi personale, i-a fost acordată prin credinţă şi predare de sine în zorii unei zile la pârâul Iaboc. Şi noi putem câştiga biruinţa în lupta cu păcatul pe aceeaşi singură cale a credinţei şi predării.
