Dacă eşti înconjurată de apele slinoase ale dificultăţilor, de buruienile îndoielii sau de gunoiul grijilor acestei lumi, te invit să înveţi şi tu de la nufăr şi să îţi înfigi tulpina sub apele murdare, în nisipurile pure ale adevărului şi ale promisiunilor pline de har din partea lui Dumnezeu.
Adesea noi trebuie să ne plecăm pe genunchi şi să plângem la picioarele lui Isus din cauza lipsurilor şi greşelilor noastre, dar noi nu trebuie să ne descurajăm. Chiar atunci când suntem înfrânţi de vrăjmaş, noi nu suntem lepădaţi.
Eşti vreodată ispitit să mănânci când nu ţi-e foame? Sau să consumi hrană care nu-ţi face bine? S-ar putea oare ca diavolul să cunoască mai bine calea spre inimile noastre? S-ar putea oare ca el să-şi dea seama de consecinţele veşnice mai bine decât noi?
Dacă şi mie mi se mai întâmplă, sunt sigur că şi tu ai mai păcătuit şi nu ai ajuns încă la standardul divin, călcând poruncile Regelui universului. Soluţia nu este să fugi din prezenţa Monarhului ceresc, ci să mergi la El şi să-i spui: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva Ta”
#ocruciuliţălângănumelemeu #iertaredivină
Sunt foarte recunoscătoare că nu oamenii muritori îmi decid destinul veşnic. Doar Fiul nepătat al lui Dumnezeu îmi poate acoperi defectele cu neprihănirea Sa. Eşti dispusă să accepţi darul salvării oferit de El?
Atunci când omul se hotărăşte în inima lui să asculte de Dumnezeu, când se depun eforturi pentru realizarea acestui scop, Isus acceptă această dispoziţie şi orice efort manifestat în această direcţie ca tot ceea ce putem face noi, şi completează lipsurile noastre cu propriile Sale merite divine.
