Din această experienţă putem descoperi că oamenii şi-au dat seama de faptul că a convieţui cu semenii lor era mult mai benefic. Cum rămâne cu noi? Cum rămâne cu zidurile dintre noi? Hristos doreşte să le dărâme.
Acelaşi spirit care a insuflat rebeliune în cer inspiră rebeliune şi pe pământ. Satana a apelat în cazul oamenilor la acelaşi procedeu folosit cu îngerii. Spiritul lui domneşte acum în rândul fiilor neascultării. Ca şi el, aceştia caută să desfiinţeze restricţiile Legii lui Dumnezeu şi le promit oamenilor libertate în urma încălcării ei. Mustrarea păcatelor trezeşte şi acum ură şi opoziţie.
Mulţi dintre noi, cei care ne găsim în ultima etapă a vieţii, dorim să depăşim inutilitatea şi ne luptăm să nu fim doborâţi de această stare. Aflându-mă în această situaţie şi fiind încă o persoană activă, aveam dorinţa de a veni în ajutorul celor mai singuri decât mine.
Tu şi cu mine putem reflecta slava lui Dumnezeu asupra celor care au nevoie de El. Noi ne putem continua activităţile de zi cu zi, având asigurarea că Isus va reflecta chipul Său prin noi şi, împreună cu Duhul Sfânt, va face lucrul nostru mult mai roditor.
Deşi a fost un medic de succes, cu contribuţii extraordinare, Paulescu nu a avut puterea de a-şi iubi toţi semenii. Poate că şi tu priveşti la realizările tale şi poţi spune că ai reuşit. Ai realizat lucruri măreţe şi consideri că ţi-ai făcut datoria. Însă, fără dragoste, toate acestea nu valorează nimic. Opreşte-te şi reflectează asupra a ceea ce eşti. Poate că e timpul să-ţi restabileşti priorităţile.
