Prin curăție, prin înțelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută, prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire și de apărare pe care le dă neprihănirea; în slavă și în ocară, în vorbire de rău și în vorbire de bine. Suntem priviți ca niște înșelători, măcar că spunem adevărul.
2 Corinteni 6:6-8
Încă de la început, au existat multe controverse cu privire la Ellen White și viziunile ei. Unii au crezut că era doar o tânără hipnotizată sau bolnavă. Alții au acuzat-o că inventează totul. A avut parte de multe batjocuri.
Între aceste două extreme se aflau și se află încă oamenii sensibili și echilibrați, care se roagă, studiază și discern prin Duhul Sfânt. Ei recunosc că Ellen White a fost o persoană cu slăbiciuni și limite, dar totodată o slujitoare sinceră a lui Dumnezeu, căreia El i-a oferit o mare responsabilitate.
La o conferință ținută la Battle Creek în noiembrie 1855, Joseph Bates, M.E. Cornell și alți conducători s-au adunat pentru a discuta despre darurile Duhului Sfânt. Pastorul J.H. Waggoner a fost rugat să vorbească despre acest subiect, iar predica sa a fost tipărită mai târziu în revista Review and Herald. A fost prima declarație oficială în care adventiștii de ziua a șaptea recunoșteau că viziunile lui Ellen White erau de la Dumnezeu, o împlinire a cuvintelor din Apocalipsa 12:17 și 19:10, care spun că două semne distinctive ale bisericii rămășiței vor fi ascultarea și duhul profeției.
Waggoner a explicat cu înțelepciune că este nevoie de echilibru atunci când vorbim despre profeți și despre darurile spirituale. În 2 Corinteni 4:7, Biblia spune: Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi. Fără comoară, vasul este gol. Fără vas, comoara nu poate fi purtată mai departe. Dumnezeu a ales să pună lumina Sa în oameni imperfecți, pentru ca slava să fie a Lui, ci nu a noastră.
Doamne, care ești Dătătorul vasului și Comoara din el, ajută-mă să păstrez echilibrul între smerenie și încredere. Știu că trupul meu e un „vas de lut”, slăbit și limitat, dar plin de prezența Ta. Curățește-l, Doamne, și umple-l din nou cu Duhul Tău. Fă-mă să merg înainte în tăcere, cu credință și recunoștință, purtând comoara cerului în viața mea de zi cu zi.
