Tatăl ar trebui să impună în familia sa virtuţile mai austere - energia, integritatea, onestitatea, răbdarea, curajul, sârguinţa şi utilitatea practică. Şi ceea ce cere de la copiii săi ar trebui să practice el însuşi, ilustrând aceste virtuţi în conduita sa bărbătească.
Pentru copiii încredinţaţi în grija sa, fiecare mamă are o însărcinare sfântă din partea lui Dumnezeu. „Ia pe fiul acesta, pe fiica aceasta”, spune El; „educă-l pentru Mine; dă-i un caracter şlefuit după chipul unui palat, pentru a putea străluci pe vecie în curţile Domnului.”
Cum sunt părinţii, aşa vor fi într-o mare măsură şi copiii. Condiţia fizică a părinţilor, dispoziţiile şi poftele lor, tendinţele lor intelectuale şi morale sunt, într-un grad mai mic sau mai mare, reproduse în copiii lor.
Cercetează cu grijă să vezi dacă viaţa ta de căsătorie va fi fericită sau lipsită de armonie şi jalnică. Pune-ţi aceste întrebări: Această unire mă va conduce spre ceruri? Îmi va spori dragostea pentru Dumnezeu? Îmi va lărgi sfera utilităţii în această viaţă? Dacă aceste reflecţii nu ridică niciun aspect negativ, atunci, în temere de Dumnezeu, păşeşte înainte.
Părinţii trebuie să facă religia lui Hristos atrăgătoare prin voioşia lor, prin curtoazia lor creştină şi printr-o împreună-simţire duioasă şi plină de milă; totuşi ei trebuie să fie fermi în a cere respect şi ascultare. Principiile drepte trebuie aşezate în mintea copilului.
Părinţii trebuie să aibă mare grijă să nu-şi trateze copiii în aşa fel încât să provoace încăpăţânarea, neascultarea şi răzvrătire. Părinţii stârnesc de multe ori cele mai rele patimi ale inimii omeneşti din cauza lipsei lor de autocontrol. Ei îi corectează într-un spirit mânios şi nu fac decât să le întărească purtările rele şi spiritul sfidător, în loc să-i influenţeze în bine.
Dar dacă vrem să ne bucurăm de o fericire veşnică, trebuie să cultivăm religia în familie, deoarece familia trebuie să fie centrul celei mai curate şi mai nobile afecţiuni. Pacea, armonia, dragostea şi fericirea ar trebui nutrite cu perseverenţă zi de zi, până când lucrurile acestea preţioase rămân în inimile celor care formează familia.
Părinţi, asupra voastră stă răspunderea de a fi purtători şi transmiţători de lumină. Fiţi lumini strălucitoare în cămin, luminând cărarea pe care trebuie să meargă copiii voştri. Astfel, lumina voastră va străluci şi asupra celor din afară.
Acela care a venit din cer să ne fie exemplu şi învăţător a petrecut treizeci de ani ca membru al familiei din Nazaret. În toţi aceşti ani, El îşi împlinea misiunea divină. El a trăit ca unul dintre noi, participând la viaţa familială, supunându-Se disciplinei ei, îndeplinind sarcinile ei şi purtând poverile ei.
Fiecare să dăruiască iubire mai degrabă decât s-o pretindă. Cultivaţi însuşirile cele mai nobile din voi şi fiţi prompţi în recunoaşterea calităţi lor celuilalt. Sentimentul că eşti apreciat generează satisfacţie şi o stare de bine extraordinară.
