Nu ne-a mai rămas decât puţin timp în care să lucrăm pentru Dumnezeu. Nimic nu ar trebui să fie prea scump pentru a-l jertfi în scopul salvării turmei risipite şi sfâşiate a lui Isus. Cei care fac acum un legământ cu Dumnezeu prin jertfă vor fi în curând strânşi şi duşi acasă, pentru a se bucura de o răsplată bogată şi a avea o nouă împărăţie în veci de veci.
Toţi aceia care, prin naşterea din nou, au intrat în familia cerească sunt în mod special fraţi ai Domnului. Iubirea lui Hristos îi leagă pe membrii familiei Sale şi, oriunde se manifestă această iubire, se descoperă şi înrudirea aceasta dumnezeiască. „Oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu” (1 Ioan 4:7).
Cei care vor trăi pe pământ când lucrarea de mijlocire a lui Hristos va înceta în sanctuarul de sus vor fi nevoiţi să stea fără Mijlocitor în faţa unui Dumnezeu sfânt. Hainele lor trebuie să fie fără pată, caracterul lor trebuie să fie spălat de păcat prin sângele Mântuitorului. Ei trebuie să iasă câştigători în lupta cu răul, prin harul lui Dumnezeu şi prin eforturile lor perseverente.
Isus nu le scuză păcatele, ci face trimitere la pocăinţa şi credinţa lor şi, cerând iertare în numele lor, îşi înalţă mâinile rănite înaintea Tatălui şi a sfinţilor îngeri, spunând: „îi cunosc pe nume, i-am săpat pe palmele Mele.”
În dreptul tuturor acelora care s-au pocăit cu adevărat de păcat şi au revendicat, prin credinţă, sângele lui Hristos, ca jertfa ispăşitoare, s-a scris „iertare” în cărţile din ceruri. Şi pentru că au devenit părtaşi la neprihănirea lui Hristos şi caracterul lor a fost găsit în acord cu Legea lui Dumnezeu, păcatele lor vor fi şterse, iar ei vor fi consideraţi demni de viaţa veşnică.
În cartea de aducere-aminte a lui Dumnezeu este imortalizată orice faptă de dreptate. Acolo se consemnează cu fidelitate orice ispită căreia i s-a rezistat, orice păcat biruit, orice cuvânt de milă exprimat. Acolo se înregistrează orice gest de sacrificiu, orice suferinţă şi necaz îndurate pentru Hristos.
Faptele fiecărui om sunt aduse în atenţia lui Dumnezeu şi sunt înregistrate ca o dovadă fie de loialitate, fie de neloialitate. În dreptul fiecărui nume din cărţile cerului sunt trecute cu o exactitate extraordinară orice cuvânt rău, orice faptă egoistă, orice datorie neîndeplinită, orice păcat ascuns şi orice prefăcătorie vicleană.
El, care este izvorul întregii existenţe şi sursa a tot ce este lege, prezidează acţiunea de judecată. Îngerii sfinţi, în număr de „zece mii de ori zece mii şi mii de mii”, participă la procesele desfăşurate în acest mare tribunal ca agenţi şi martori.
Oamenii nu pot să respingă avertizările trimise de Dumnezeu în îndurarea Sa şi să rămână nepedepsiţi. În zilele lui Noe, oamenilor le-a fost transmis un mesaj din cer, iar salvarea lor a depins de felul în care s-au raportat la acel mesaj. Pentru că au respins avertizarea, Duhul lui Dumnezeu S-a retras, iar acei oameni au dispărut în apele potopului.
Toţi cei care acceptă aceleaşi adevăruri, prin mărturia Scripturilor, urmându-L prin credinţă pe Hristos când merge înaintea lui Dumnezeu să îndeplinească ultima misiune de mijlocire, la încheierea căreia îşi va primi împărăţia - toţi aceştia sunt descrişi ca intrând la nuntă.
