În accidente şi calamităţi pe mare şi pe uscat, în mari conflagraţii, în uragane violente şi cumplite furtuni cu grindină, în inundaţii, cicloane, valuri uriaşe şi cutremure, Satana îşi exercită puterea pretutindeni, în mii de forme. El distruge recolta gata coaptă şi aduce foametea şi suferinţa. Infectează aerul cu viruşi mortali şi mii de oameni pier din cauza epidemiilor. Aceste nenorociri vor deveni din ce în ce mai frecvente şi mai puternice.
Conform gândirii moderne, şi Satana s-a convertit. El va apărea sub forma unui înger de lumină. Prin intermediul spiritismului, se vor face minuni, bolnavi vor fi vindecaţi şi multe fapte miraculoase de necontestat vor fi aduse la îndeplinire. Pentru că spiritele vor pretinde că ele cred în Biblie şi vor manifesta respect pentru instituţiile bisericii, lucrarea lor va fi acceptată drept o manifestare a puterii divine.
Acelaşi spirit care a insuflat rebeliune în cer inspiră rebeliune şi pe pământ. Satana a apelat în cazul oamenilor la acelaşi procedeu folosit cu îngerii. Spiritul lui domneşte acum în rândul fiilor neascultării. Ca şi el, aceştia caută să desfiinţeze restricţiile Legii lui Dumnezeu şi le promit oamenilor libertate în urma încălcării ei. Mustrarea păcatelor trezeşte şi acum ură şi opoziţie.
Satana a prezentat în mod fals atât pe Dumnezeu, cât şi formele care îi duceau pe oameni la Mântuitorul. Oamenii au fost făcuţi să se teamă de Dumnezeu ca de unul care avea plăcere să-i distrugă. Jertfele care ar fi trebuit să descopere iubirea Sa erau aduse numai ca să potolească mânia Lui. Satana îi aţâţa pe oameni la patimi urâte, ca astfel să-i poată stăpâni mai bine.
Actul lui Hristos de a muri pentru salvarea omului nu numai că avea să facă cerul accesibil pentru om, ci, înaintea întregului Univers, avea să-I justifice pe Dumnezeu şi pe Fiul Său în modul lor de a trata răzvrătirea lui Satana. Avea să întărească perpetuarea Legii lui Dumnezeu şi avea să descopere natura şi rezultatele păcatului.
Satana L-a asaltat pe Hristos cu cele mai aprige şi mai subtile ispite, dar a fost respins de fiecare dată. Acele victorii, repurtate în contul nostru, fac posibilă biruinţa noastră. Hristos le va da putere tuturor celor care o caută. Fără propriul consimţământ, niciun om nu poate fi învins de Satana.
Puritatea şi sfinţenia lui Hristos au provocat ura păcătoşilor. Spiritul Lui de jertfire de sine şi evlavia Lui ireproşabilă erau o mustrare continuă pentru un popor mândru şi preocupat de plăcerile trupeşti. Iată ce a provocat duşmănia faţă de Fiul lui Dumnezeu!
Ostilitatea lui Satana faţă de omenire este provocată de faptul că, prin Hristos, omul este obiectul iubirii şi îndurării lui Dumnezeu. El doreşte să dejoace planul divin pentru răscumpărarea omului şi să aducă dezonoare asupra lui Dumnezeu, degradând şi stricând lucrarea mâinilor Sale.
Satana a devenit tot mai îndrăzneţ în rebeliunea lui şi şi-a exprimat dispreţul faţă de Legea Creatorului. El nu o putea suporta. A pretins că îngerii nu aveau nevoie de nicio lege şi că trebuiau lăsaţi liberi să-şi urmeze propria voinţă, care avea să-i îndrume întotdeauna corect, că legea era o restrângere a libertăţii lor.
Puţin câte puţin, Lucifer a ajuns să nutrească o dorinţă de înălţare. În loc să caute să-L pună pe Dumnezeu pe primul loc în iubirea şi devotamentul făpturilor Sale, Lucifer se străduia să câştige pentru el însuşi slujirea şi închinarea lor.
