Marea luptă s-a sfârşit. Păcatul şi păcătoşii nu mai există. Universul întreg este curat. O singură vibraţie de armonie şi bucurie pulsează prin vasta creaţie. De la atomul cel mai mic până la lumile cele mai mari, toate lucrurile, însufleţite şi neînsufleţite, în frumuseţea lor neumbrită şi cu bucurie desăvârşită, declară că Dumnezeu este iubire.
Rugăciunea este forţa sufletului, dar, din nefericire, activitatea aceasta a fost neglijată. Prin rugăciunea simplă, serioasă, smerită, dispoziţia spirituală creşte mult. Niciun alt mijloc al harului nu o poate înlocui, dacă se doreşte păstrarea sănătăţii spirituale.
Dacă biserica va îmbrăca haina neprihănirii lui Hristos, îndepărtându-se de orice supunere faţă de lume, atunci înaintea ei stau zorile unei zile strălucite şi glorioase. Făgăduinţa lui Dumnezeu făcută ei va sta nezdruncinată pentru veşnicie. El o va face de o măreţie veşnică, o bucurie a multor generaţii.
Este foarte aproape ziua când tainele lui Dumnezeu vor fi descoperite şi toate căile Sale vor fi îndreptăţite, când mila, iubirea şi dreptatea vor fi înţelese ca atribute ale tronului Său. Când lupta de pe pământul acesta va fi încheiată, când toţi sfinţii vor ajunge acasă, prima noastră temă va fi cântarea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu.
Mergem spre casă. Acela care ne-a iubit atât de mult încât a murit pentru noi ne-a zidit o cetate. Noul Ierusalim este locul odihnei noastre. Acolo, în cetatea lui Dumnezeu, nu va mai exista tristeţe. Niciodată nu se vor mai auzi acolo nici vaiet de întristare, nici plânset de speranţe sfărâmate şi de sentimente îngropate.
Am văzut un alt câmp, plin de tot felul de flori, şi, pe când le culegeam, am strigat: „Nu se vor veşteji niciodată!” Apoi am văzut un câmp cu iarbă înaltă, cea mai minunată pe care am văzut-o vreodată; era de un verde intens şi avea reflexii argintii şi aurii, unduindu-se mândră spre slava Regelui Isus.
Apoi am văzut cum un număr foarte mare de îngeri au adus din cetate coroane glorioase - o coroană pentru fiecare sfânt, cu numele său scris pe ea. Pe măsură ce Isus cerea coroanele, îngerii I le aduceau şi, chiar cu mâna Sa dreaptă, Isus cel minunat le punea pe capul sfinţilor. În acelaşi fel au adus îngerii şi harpele, iar Isus le-a oferit şi pe acestea sfinţilor.
„Niciun rău, nicio vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt, zice Domnul” (Isaia 65:25). Acolo omul va fi repus în drepturi, va redeveni stăpân, iar făpturile inferioare îi vor recunoaşte iarăşi autoritatea; animalele feroce vor deveni blânde, iar cele temătoare, încrezătoare.
Acolo orice putere şi orice capacitate se vor dezvolta. Cele mai grandioase iniţiative vor fi duse la bun sfârşit, cele mai înalte aspiraţii se vor îndeplini şi cele mai mari ambiţii se vor realiza. Cu toate acestea, vor fi noi înălţimi de urcat, noi minuni de admirat, noi adevăruri de înţeles, noi şi noi obiective care să solicite puterile trupului, ale minţii şi ale sufletului.
Cerul este un loc minunat. Tânjesc să fiu acolo şi să-L privesc pe scumpul meu Isus, care Şi-a dat viaţa pentru mine, şi să fiu transformată după chipul Său slăvit. Îmi doresc să ajung să exprim cu încântare slava lumii strălucite care va veni! Însetez după izvorul cu apă vie care înviorează cetatea Dumnezeului nostru.
