Isus ne-a oferit această nouă viaţă, dacă noi vom accepta jertfa pe care El a împlinit-o pentru noi la cruce şi dacă vom permite ca firea noastră pământească să fie răstignită. În schimb el ne oferă învierea la o viaţă nouă care dă pace şi libertate în Isus.
Aceia care vor rămâne loiali cauzei lui Dumnezeu vor fi sub ameninţarea decretului de moarte, dar cuvintele lui Isus răsună pentru fiecare din copiii Săi: „Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii” (Apocalipsa 2,10).
Trebuie să ştim că nimeni nu-L va urma pe Miel oriunde va merge în toată veşnicia decât dacă începe să-L urmeze încă de pe acum. Aceia care acum Îl urmează pe Isus zi după zi vor fi pecetluiţi de El, şi vor avea privilegiul de a-L urma pretutindeni.
Sunt mulţi oameni care ştiu că Sabatul este ziua de închinare pe care o recomandă Scriptura, dar ei nu şi-au dat seama ce simte Dumnezeu în legătură cu acest subiect. Motivul pentru care Dumnezeu are astfel de simţăminte este că El a lăsat Sabatul ca un semn în cinstea Creaţiunii.
Pe Dumnezeu nu-L interesează nimic altceva decât o închinare înteligentă. El priveşte înlăuntrul nostru - căci din prisosul înimii vorbeşte gura. Omul se uită la aparențe, dar Dumnezeu priveşte la înimă. Tronul închinării fată de Dumnezeu se află în minte, şi nu numai în acţiunile noastre.
Cărţile Daniel şi Apocalipsa sunt destinate timpurilor din urmă. Foarte multe detalii din aceste cărţi au de a face cu ultimul imperiu, şi cu venirea lui Isus. Dumnezeu doreşte ca fiecare dintre noi să ştim în mod limpede şi din timp ce subiecte sunt în cumpănă, astfel ca să putem alege în mod înteligent din ce grupare dorim să facem parte.
Când Isus va reveni, fie că vei avea sigiliul lui Dumnezeu pe frunte, fie că vei avea semnul fiarei pe mână sau pe frunte. Nu există decât două posibilităţi, două grupări. Terenul neutru pe care mulţi îl ocupăm astăzi urmează să dispară curând. Isus doreşte ca noi să luăm o hotărâre.
Dacă ţi se pare că Sabatul este ceva ce te târăşte în jos, dacă eşti obosit de rutină, şi aştepţi cu nerăbdare ca soarele să apună, atunci probleme încea mai gravă nu o constituie Sabatul ci mai mult decât atât. Problema înare de a face cu legătura dintre tine şi Domnul Isus.
Noi putem fi mulţumitori Creatorului nu numai pentru prima noastră naştere ci şi pentru naşterea din nou. În felul acesta Sabatul devine o ocazie de aducere aminte nu numai a faptului că Dumnezeu ne-a creat la început, dar şi a faptului că El ne-a răscumpărat prin sângele lui Isus.
Orice fel de fals sabat sau orice fel de falsă zi de închinare pe care lumea a căpătat obiceiul să o păzească nu este altceva decât o tradiţie, pentru că în Scriptură nu putem găsi o astfel de poruncă. Dacă vrei să ţii Sabatul Bibliei trebuie să ţii ziua a şaptea, potrivit cu Scriptura.
