Îndreptăţirea însemnează împăcare cu Dumnezeu prin ceea ce Isus a realizat. Este măsura luată de cer pentru răscumpărarea neamului omenesc. Ea are la temelie desăvârşirea lui Hristos. Dar îndreptăţirea nu va fi de nici un folos păcătosului până ce el nu o acceptă.
El a murit pentru ca noi să nu trebuiască să murim. Şi pentru că El trăieşte, şi noi vom trăi împreună cu El dacă acceptăm meritele Sale. Nimic din ce putem face noi nu poate adăuga ceva la plinătatea mântuirii ce ni se oferă.
Isus a venit să moară pentru noi pentru că legea nu putea fi ignorată şi pedeapsa trebuia aplicată. El ne-a descoperit totodată şi celălalt aspect al caracterului lui Dumnezeu: iubirea şi mila Sa care L-au determinat să Se sacrifice pentru noi, pentru ca să avem viaţă.
Suferinţa provocată lui Isus de povara păcatelor întregii lumi era atât de grozavă încât durerea fizică era abia simţită simţământul separării de Tatăl era de nesuportat pentru Isus şi aceasta a fost ceea ce i-a sfâşiat inima.
Ar fi o tragedie, dacă s-ar întâmpla să uităm realitatea crucii. Poate că detaliile crude ale crucii, şi tot ceea ce a implicat sacrificiul lui Hristos pentru noi, ar trebui să ni se reamintească mai des, întrucât în cultura noastră o privelişte ca aceasta nu este de loc familiară.
Îndepărtaţi orice îndoială referitoare la faptul că făgăduinţele lui Dumnezeu n-ar fi pentru voi. Ele sunt valabile pentru orice păcătos pocăit. Pentru orice suflet care crede, îngerii lucrători ai lui Dumnezeu aduc putere şi har, asigurate prin Hristos.
Cu cât suntem iertaţi mai mult, cu atât vom iubi mai mult. Și cu cât vom iubi mai mult cu atât vom fi mai ascultători. Când vom înţelege cu adevărat iertarea lui Dumnezeu, nu vom fi tentaţi să ne jucăm cu harul Său, ci vom simţi că trebuie să răspundem cu iubire iubirii Lui. Iar iubirea duce la ascultare. Nimic mai simplu.
La masa Evangheliei sunt invitaţi cei ce nu au cu ce să plătească. Ca urmare El îi cheamă pe cei săraci, pe schilozi, pe orbi - pe toţi aceia care nu pot să-I plătească pentru bunătatea Sa - să vină la masă. El ne invită şi pe noi să-i tratăm pe alţii în felul în care El ne tratează pe noi.
Fiecare din noi trebuie să recunoaştem din nou în fiecare dimineaţă că suntem păcătoşi şi că avem nevoie de harul lui Dumnezeu. Să ne plecăm şi noi în umilinţă împreună cu vameşul astăzi, pentru a primi harul lui Dumnezeu, care ne îndreptăţeşte pentru a avea pace cu Dumnezeu.
