„Hristos a luat trup de om, şi prin ascultarea Sa desăvârşită El a dovedit că prin unirea lui Dumnezeu cu omul, oricare dintre poruncile lui Dumnezeu se poate păzi... când un suflet îl primeşte pe Hristos, el primeşte putere să trăiască viaţa lui Hristos”.
Crucea lui Hristos a dat un răspuns definitiv asupra acuzațiilor împotriva milei și dreptății lui Dumnezeu. Dumnezeu s-a dovedit a fi un Dumnezeu al iubirii, și când oamenii sunt conduși la cruce, ei văd că Dumnezeu a fost judecat, și că dreptatea și iubirea Sa au fost revendicate.
Pe măsură ce ne apropiem de Isus și ne dăm mai bine seama de desăvârșirea caracterului Său, cu atât vom vedea mai limpede cât de teribil este păcatul, și cu atât ne vom simți mai puțin înclinați spre a ne înălța pe noi înșine.
Aduc slavă lui Dumnezeu pentru învăţătura desăvârşirii lăsată de Isus, şi cred că se cuvine. Este foarte probabil ca mulţi dintre noi să se afle încă în diferite stadii de creştere. Dar vestea cea bună este că noi putem fi desăvârşiţi în stadiul în care ne aflăm.
Singura modalitate prin care putem spera că vom fi în stare să mergem şi să nu mai păcătuim este prin a descoperi, şi apoi prin a ni se reaminti zi după zi, că Dumnezeu nu ne osândeşte. Şi pentru noi cei de astăzi este o veste deosebit de bună să ştim că nu este osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus.
Dacă o persoană este interesată numai în a ajunge în ceruri, şi nu în a aduce slavă lui Dumnezeu, atunci putem avea dubii serioase cu privire la mântuirea acelei persoane.
Când o persoană se află pe punctul de a se îneca, nu spune: „Doamne, ajută-mă”, ci mai degrabă: „Doamne, scapă-mă!” Ce spui tu de fapt într-o astfel de situaţie? Tu recunoşti: „Doamne, numai tu mă mai poţi salva”. Petru, fiind pe punctul de a se îneca, a spus: „Doamne, scapă-mă!”
Câţi dintre noi n-am pierdut ani de zile în a încerca să curăţim partea din afară a vasului în loc să acţionăm asupra cauzei? Dacă ne vom concentra atenţia asupra cauzei, şi vom curăţa interiorul, exteriorul va fi curăţit şi el.
Isus ne spune că nu poţi să accepţi ceva ce îţi este dăruit şi în acelaşi timp să-l consideri ca fiind câştigat prin propriile eforturi. Putem noi oare câştiga sau merita harul lui Dumnezeu, atât în ce priveşte îndreptăţirea cât şi în ce priveşte sfinţirea? Răspunsul este NU. Un dar nu este ceva ce se poate câştiga.
Metodele sfinţirii sunt următoarele: prin Cuvântul Său, prin rugăciune, prin a veghea la menţinerea legăturii cu El, şi prin totală dependenţă de El. Ioan 1:29 citim că s-a spus despre Isus: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.”
