Moartea lui Isus a procurat bunătatea unui har nemeritat pentru toţi. E de neînţeles de ce acceptă aşa de puţini oameni invitaţia de a sta la masă cu Împăratul, care dă tuturor mâinile Lui, picioarele Lui, ochii Lui. Viaţa lui!
„Prin harul lui Dumnezeu, tinerii trebuie să fie călăuziţi către atingerea unor obiective care sunt tot atât de departe de obişnuitele interese egoiste şi lumeşti, cum este cerul faţă de pământ.”
„Alege mai degrabă, sărăcia, reproșul, despărțirea de prieteni sau orice altă suferință decât să-ți pângărești sufletul de păcat. Mai bine moartea decât dezonoarea sau călcarea Legii lui Dumnezeu ar trebui sa fie mottoul fiecărui creștin.”
Doamne, ajută ca vorbele rostite astăzi să fie o mărturie pentru Adevăr, un balsam vindecător, o mireasmă spre viață și… „buzele mele să vestească lauda Ta”!
Ca și Achiș, poate că nu L-ai putut cunoaște mai bine pe Dumnezeu din cauza reprezentanților Lui greșiți. Poate că astăzi ai planuri doar pentru a ta împărăție. Dar dacă vei face un gest frumos în favoarea altuia, lăsându-ți inima în mâna Domnului, fapta sau vorba ta va fi scrisă în ceruri.
Abigail își folosește iscusința pentru a salva, în timp ce vrăjitoarea, pentru a mai pierde o viață. Cea dintâi reprezintă caracterologic femeia virtuoasă și cu judecată; cea din urmă întruchipează vraja femeii ce răspândește o miasmă de moarte spre moarte.
„Ce potecă întunecoasă pentru picioarele unui om este poteca aleasă de cel care a stăruit în a-și alege singur direcția, împotrivindu-se influențelor sfinte ale Duhului lui Dumnezeu! Ce sclavie este mai îngrozitoare decât aceea a omului care s-a predat stăpânirii celui mai rău dintre tirani – eul?”
Fără a scuza ticăloșia lui Ioab, putem afirma că Abner își merită soarta. Este destinul care-l așteaptă, mai devreme sau mai târziu, pe oricine încearcă să facă politică pe cont propriu și în interes personal, sfidând în acest fel voia lui Dumnezeu.
Folosirea religiei în scopul promovării de sine dovedeşte că posesorilor de idei teologice superioare le trebuie ceva mai mult decât cunoaşterea intelectuală a religiei, fără de care premiul chemării cereşti se poate lăsa aşteptat.
Evanghelia vorbeşte despre iubirea care se sacrifică în ciuda orgoliului omenesc, se aruncă în lumea noastră chiar dacă nu vrem să fim salvaţi. Spre deosebire de Nabal, David acceptă că Dumnezeu îl salvase prin ea. Abigail trăia evanghelia în viaţa ei, şi nu degeaba numele ei înseamnă „tatăl meu este bucuria”.
