Aşteptările magilor au fost mari, dar simplitatea şi umilinţa părinţilor lui Isus şi anturajul simplu al staulului nu i-au putut opri de la închinare. Sub înfăţişarea umilă a lui Isus, au recunoscut prezenţa Divinităţii. Şi-au predat inimile înaintea Lui, ca fiind Mântuitorul lor… Ce credinţă aveau aceştia!
În lucrarea simplă pe care o îndeplineau, mintea lor se îndrepta spre lucruri profunde, nelăsând ca timpul să le fie umplut cu discuții josnice. Astăzi, în timp ce noi lucrăm în birou sau într-un atelier prăfuit, să nu uităm că Hristos Se află în Sfânta Sfintelor. Este Dumnezeu în centrul discuțiilor tale?
În bunătatea lui Dumnezeu suntem așteptați să renunțăm în această dimineață la mândrie, la spiritul lumesc, la egoism, permițându-I Duhului Sfânt al lui Dumnezeu să ne ia în stăpânire și să-Și desăvârșească voința cu fiecare dintre noi.
Elisabeta s-a rugat cu Ioan și pentru el. I-a repetat adeseori chemarea lui de nazireu și condițiile ca Duhul Sfânt să locuiască în templul vieții sale și să-l inspire în transmiterea soliilor Lui. Ce fel de educație oferi copiilor tăi? Vor deveni ei soli neînfricați ai revenirii Domnului Hristos, plini de Duhul Sfânt?
Nu doar simpla acceptare a Sabatului ar trebui să fie semnul între noi și Dumnezeu (Ezechiel 20:12, 20), ci mai degrabă păzirea Sabatului ar trebui să fie un semn al credinței noastre văzut de alții. Alege astăzi să fii un semn al iubirii Lui printre oameni.
„Vino, Doamne Isuse!” este o mărturisire că, până vine El, răscumpărarea noastră rămâne incompletă. Pentru că răul și păcatul nu sunt încă înfrânte, avem toate motivele să credem că El va veni repede și Își va desăvârși lucrarea.
Contrastul dintre buni şi răi se evidenţiază chiar din cuvintele lor, ca un ecou a ceea ce a declarat Mântuitorul: „Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit” (Matei 12:37). Pentru că de felul cum vorbeşti depinde dacă vei fi sau nu scris în cartea Domnului.
Aceia care rămân credincioşi lui Dumnezeu vor fi ameninţaţi, denunţaţi şi proscrişi. Vor fi «trădaţi până şi de părinţi, fraţi, rude şi prieteni», chiar până la moarte. Singura lor nădejde este în mila lui Dumnezeu, iar singura lor apărare va fi rugăciunea.
Promisiunile făcute în momentul acceptării lui Isus, de cele mai multe ori, sunt uitate. Comportamentul nepotrivit este scuzat cu explicaţii privind ispitele lumii, condiţiile de viaţă şi posibilităţile precare. Dumnezeu a făgăduit să fie prezent, să ajute, să binecuvânteze şi să cânte de bucurie, pentru fiecare convertit cu adevărat.
