Fiul risipitor socotea că libertatea sa era restrânsă, căci pentru el libertatea însemna dezmăț și, deoarece tânjea să fie independent față de orice fel de autoritate, el a fugit de toate restricțiile din casa tatălui său și curând și-a cheltuit banii într-un trai destrăbălat.
Fie ca orice suflet disperat și neîncrezător să prindă curaj, chiar dacă a lucrat cu răutate. Nu trebuie să gândiți că, poate că Dumnezeu vă va ierta păcatele și vă va permite să veniți în prezența Sa. Nu, ci trebuie să nu uitați că Dumnezeu este Acela care a făcut primul pas, El a plecat să vă caute pe când erați răzvrătiți împotriva Lui.
Oricât de mari și înțelepți ar fi considerați învățătorii acestei lumi în zilele Sale, sau ar putea fi considerați în zilele noastre, în comparație cu El, ei nu pot fi admirați; căci orice adevăr pe care ei îl rosteau își avea originea în El, și tot ce provenea din altă sursă nu era decât nebunie.
Biserica este comoara deosebită a lui Dumnezeu, prețioasă în ochii Săi și scumpă inimii Sale, în care sălășluiește o dragoste infinită. Gospodarul a luat toate măsurile ca via să primească toată îngrijirea posibilă. Nimic nu a rămas nefăcut din ceea ce putea fi făcut viei, astfel ca aceasta să-l onoreze pe cel ce o deținea.
Fiți curați și ordonați în îmbrăcăminte, și buni și amabili în purtarea voastră. Fiți curați și distinși, căci cerul este însăși esența curăției și a rafinamentului. Așa cum Dumnezeu este curat și sfânt în sfera Sa de influență, la fel și noi trebuie să fim în sfera noastră de influență.
Ca să nu avem în vedere doar pe cei mari și înzestrați și să neglijăm clasele sărace, pe cei care sunt într-o stare mai umilă, Domnul Hristos Își instruiește solii în pilda marelui ospăț să meargă și la cei de la drumuri și la garduri, la cei săraci și umili din această lume. Lucrarea trebuie făcută pentru toate clasele de oameni.
Trebuie să avem un spirit iertător autentic, asemenea celui al Domnului Hristos, care i-a iertat pe păcătoși, care în niciun caz nu și-ar fi putut plăti imensa lor datorie. Trebuie să nu uităm niciodată că Domnul Hristos a plătit un preț infinit pentru ființele omenești păcătoase și noi trebuie să le tratăm ca pe ființe răscumpărate de Hristos.
Când oamenii arată că nu doresc să se lase impresionați, nefiind în stare să aprecieze mărgăritarul de mare preț; când ei dovedesc că roadele pe care le poartă sunt roadele pomului oprit, aveți grijă ca nu cumva, prin tovărășia cu ei, să vă pierdeți legătura cu Dumnezeu.
Fiecare mlădiță ce aduce roadă constituie o reprezentare vie a Viței, căci ea poartă aceleași roade ca Vița. Fiecare rămurea va arăta dacă are sau nu are viață; căci unde este viață, este creștere. Există o transmitere continuă a proprietăților dătătoare de viață ale viei, și acest lucru este demonstrat prin rodul pe care îl poartă ramurile.
Hristos a condamnat formalismul și fățărnicia. Și, deși acestea se aplicau direct celor care se aflau în fața Sa, aceste cuvinte se aplică și celor din aceste vremuri, care nu fac voia lui Dumnezeu. Ele sunt de mare răsunet și, de-a lungul veacurilor, au străbătut până la noi.
