Domnul Hristos a purtat suferințele noastre și necazurile noastre le-a luat asupra Lui, și El va da bucurie și mulțumire acelora care plâng. Vrei tu, fratele meu, și tu, sora mea, care ai avut parte de necazuri pe pământ, să slujești Domnului Hristos ajutându-i pe aceia care au nevoie de ajutorul tău?
Dacă ai simțământul că te afli în cea mai mare nevoie, El îți poate oferi toată plinătatea Sa, căci Domnul Hristos spune: „Nu am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.” Domnul Isus te cheamă să vii.
Noi respirăm pentru că Dumnezeu are grijă de organismul nostru. Zi de zi, este sub atenta Lui observație și îl face să funcționeze bine. El dorește ca noi să ne gândim la sacrificiul infinit pe care l-a făcut pentru noi, făcând ca Unul egal cu Sine – singurul Lui Fiu – să sufere pentru noi.
Domnul Hristos a venit să înalțe Legea și s-o onoreze printr-o desăvârșită conformare față de principiile acesteia. El a unit umanitatea cu Divinitatea, astfel ca ființele omenești căzute să poată deveni părtașe de natură divină și să scape astfel de stricăciunea care este în lume prin pofte.
Domnul Hristos ajungea la oameni acolo unde se aflau ei. El prezenta cu claritate adevărul pentru mintea lor, în limbajul cel mai convingător, dar totodată cel mai simplu. Oamenii săraci și umili, cei neînvățați puteau înțelege prin credința în El adevărurile cele mai mărețe ale lui Dumnezeu.
Isus a venit fără a fi însoțit de manifestarea gloriei pământești. Exista totuși măreție în însăși prezența Sa, care dovedea caracterul Lui divin. Felul Lui de a se purta, deși blând și atrăgător, inspira respect și admirație. El poruncea, iar boala îl părăsea pe cel suferind.
Domnul Hristos Și-a dat seama de vicleniile lui Satana și a stat neclintit în împotrivirea față de acestea până la sfârșitul încercării Sale, refuzând să Se abată de la supunerea față de Dumnezeu.
Dacă viața este supusă controlului său, puterea adevărului este fără limite. Gândurile sunt aduse în supunere față de Domnul Isus Hristos. Din prisosul inimii ies la suprafață cuvintele potrivite.
Cei ce se pocăiesc cu adevărat învață cât de inutilă este îngâmfarea. Privind la Domnul Isus, comparându-și propriile caractere deficitare cu caracterul desăvârșit al Mântuitorului, ei nu pot decât să spună: „Neputând s-aduc nimic, Lângă crucea Ta azi pic.”
Fiecare adevăr este investit de Dumnezeul cerurilor cu o influență proporțională cu caracterul și importanța sa. Planul de mântuire, care reprezintă totul pentru o lume pierdută și ruinată, trebuia să fie proclamat, iar Duhul lui Dumnezeu în Hristos Isus a fost adus în contact vital cu inima lumii.
