Iacov a fost un tată plin de afecțiune. El nu a avut resentimente față de fiii săi, care i-au cauzat atâtea necazuri. I-a iertat. I-a iubit până în ultima clipă.
Datoria noastră de pe parcursul vieții este să începem de la treapta cea mai de jos a scării și să urcăm către ceruri pas cu pas… Urcăm prin pași succesivi. Mâna este încontinuu întinsă în sus pentru a primi har după har.
Dumnezeu l-a asigurat pe Iacov că se află sub protecția divină în acest timp cât era plecat de acasă și că țara din care plecase în exil ca fugar avea să le fie dată lui și urmașilor lui.
Isaac și-a mângâiat tatăl asigurându-l că Dumnezeu l-a onorat acceptându-l ca jertfă și că, în această cerință, el nu a văzut mânia sau neplăcerea lui Dumnezeu, ci dovada specială că Dumnezeu îl iubea, prin faptul că i-a cerut să-i fie consacrat Lui prin jertfă.
„Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac; du-te în țara Moria și adu-l ardere-de-tot acolo, pe un munte pe care ți-l voi spune.” (Geneza 22:2)
Avraam a fost chemat să iasă dintr-o familie idolatră și a fost desemnat de Dumnezeu să păstreze adevărul Său în mijlocul acelui veac idolatru, în care stricăciunea era tot mai mare.
Enoh, care s-a separat de lume și petrecea o mare parte din timpul său în rugăciune și comuniune cu Dumnezeu, îi reprezintă pe oamenii credincioși lui Dumnezeu din ultimele zile, care se vor separa de lume.
Dumnezeu Își va aduce aminte de cei neprihăniți, care se tem de El. Datorită Fiului Său scump, El îi va respecta, îi va onora și le va dărui viața veșnică. Însă pe cei nelegiuiți, care calcă în picioare autoritatea Sa, El îi va nimici de pe pământ și vor fi ca și când nu au existat niciodată.
Enoh a continuat să crească în cele cerești în timp ce comunica cu Dumnezeu. Fața lui radia de o lumină sfântă. Domnul îl iubea pe Enoh, pentru că el Îl urma cu credincioșie. El tânjea să fie tot mai aproape de Dumnezeul de care se temea, pe care Îl respecta și adora.
Religia lui Hristos este pentru acei oameni care sunt dornici s-o accepte cu toate dificultățile ei. Ei pot inventa o cale mai ușoară, însă aceasta nu-i va conduce în cetatea lui Dumnezeu, locașul sigur al celor sfinți.
