Păstorii dăduseră mărturie despre vizita îngerilor; acum bărbații aceștia din Răsăritul îndepărtat au venit cu vestea: „I-am văzut steaua în Răsărit și am venit să ne închinăm Lui.” Oameni dintr-o altă națiune și de o altă credință au fost cei dintâi care au vestit venirea lui Mesia.
Binecuvântat este sufletul care poate spune: „Sunt vinovat înaintea lui Dumnezeu, însă Domnul Isus este Avocatul meu. Am încălcat Legea Sa, nu mă pot mântui singur, însă îmi pun toată speranța în sângele prețios care a fost vărsat la calvar.”
Întreg cerul aștepta cu ardoare sfârșitul șederii Fiului lui Dumnezeu într-o lume afectată de blestem. Înălțarea lui Hristos avea să fie proporțională cu umilirea și suferința Sa. El a devenit Mântuitor, Răscumpărător, doar după ce mai întâi a fost Jertfa.
Hristos a fost înălțat de pe pământ pentru a atrage la Sine pe toți. Lumina adevărului avea să strălucească în inimile multora dintre cei ce priveau scena răstignirii și care auziseră cuvintele Lui.
Ucenicii se încredeau în propria lor putere; ei nu au privit spre Ajutorul cel atotputernic, așa cum îi sfătuise Isus să facă. Chiar și zelosul Petru, care doar cu câteva ore înainte declarase că e gata să moară cu Domnul Său, acum dormea.
Domnul Hristos a dorit ca ucenicii Săi să înțeleagă că nu îi va lăsa orfani… El urma să moară, însă voia ca ei să fie conștienți că va fi readus la viață. Şi chiar dacă, după înălțarea Sa, El nu va fi prezent cu ei, totuși prin credință ei Îl vor putea vedea și cunoaște.
Vor fi molime, ciumă și foamete. Apele din adânc vor rupe stăvilarele. Proprietățile și viața vor fi distruse de foc și ape. Trebuie să ne pregătim pentru locașurile pe care Domnul Hristos S-a dus să le pregătească pentru cei care Îl iubesc.
Noi putem da altora doar ceea ce primim din mâinile lui Hristos și putem primi doar dacă dăm altora. Pe măsură ce dăm altora continuăm să primim și, cu cât dăm mai mult, cu atât primim mai mult. În felul acesta putem avea credință continuu, putem primi și putem da mai departe.
Poporul asculta cuvintele pline de îndurare ce curgeau fără încetare de pe buzele Fiului lui Dumnezeu. Ei Îi ascultau cuvintele plăcute, atât de simple și clare, care erau ca balsamul din Galaad pentru sufletele lor.
Cisternele pământului se golesc adeseori, rezervoarele acestuia seacă; însă în Hristos există un izvor de viață din care putem scoate continuu… Nu există pericolul de a se epuiza rezervele; căci Hristos este izvorul inepuizabil al adevărului. El a fost fântâna de apă vie încă de la căderea lui Adam.
