Există o putere fără margini în biserică atunci când energiile membrilor sunt sub controlul Duhului Sfânt, adunând binele din toate sursele, educând, instruind și disciplinând eul. În acest fel, înaintea lui Dumnezeu se prezintă o organizație puternică, prin care El poate lucra pentru convertirea păcătoșilor.
Mulți pierd mult, pur și simplu pentru că ei nu vor să învețe în școala lui Hristos. Ei ar putea câștiga comoara veșnică, însă, pentru că întorc spatele divinului Învățător, își calcă pe conștiință și se împietresc, iar îndemnurile din Cuvântul lui Dumnezeu își pierd toată puterea de a le însufleți inimile.
Talentele ne-au fost încredințate de Domnul și vom da socoteală de folosirea și înmulțirea acestora… Trebuie să lucrăm pentru slava lui Dumnezeu. Acesta este scopul măreț al existenței noastre. Trebuie să fim într-o asemenea stare, încât să apreciem lumina pe care Dumnezeu a adus-o în experiența altora.
Dacă viața de zi cu zi nu este în conformitate cu voia lui Dumnezeu și cu lucrările lui Hristos, nimeni nu poate pretinde că este un copil al lui Dumnezeu, un moștenitor al cerului. Există o religie legalistă, pe care o aveau fariseii, însă o asemenea religie nu transmite lumii un exemplu asemănător celui al lui Hristos; ea nu reprezintă caracterul lui Hristos.
Toți cei care vor să fie sfinți în ceruri trebuie mai întâi să fie sfinți pe pământ. Ei nu vor umbla în lumina propriului lor foc, ei nu vor lucra ca să fie lăudați, nu vor rosti cuvinte ca să-i ridice în slăvi și nici nu vor ridica degetul ca să condamne și să oprime; ci vor urma lumina vieții, vor răspândi lumină și mângâiere.
Orice neglijare a celor în suferință este scrisă în cărțile din ceruri ca și când ar fi fost arătată față de Însuși Hristos. Fie ca toți membrii bisericii să-și cerceteze inima și să-și analizeze faptele pentru a vedea dacă sunt în armonie cu spiritul și lucrarea lui Isus!
Noi suntem chemați să fim sfinți și trebuie să evităm să dăm impresia că nu contează prea mult dacă acordăm atenția necesară aspectelor specifice ale credinței noastre. Avem solemna obligație de a lua o poziție mai fermă de partea adevărului și neprihănirii decât cea pe care am avut-o în trecut.
Poporul lui Dumnezeu trebuie să se distingă ca popor care Îi slujește Lui pe deplin, cu toată inima, neasumându-și nicio onoare pentru sine și fiind conștient că s-au legat printr-un legământ solemn să-I slujească Domnului, și numai Lui.
Copiii lui Dumnezeu sunt întocmai așa cum a fost și Hristos în această lume. Ei sunt fiii și fiicele lui Dumnezeu și moștenitori împreună cu El, iar domnia și stăpânirea le aparțin lor. Lumea nu înțelege caracterul lor și chemarea lor sfântă. Cei din lume nu pot înțelege adoptarea lor în familia lui Dumnezeu.
Slava viitoare a fiilor și fiicelor adoptate de Dumnezeu nu poate fi întrezărită acum. Poporul lui Dumnezeu este batjocorit și disprețuit de lume. Însă ei se bucură de aprecierea unei lumi mai bune decât aceasta, o lume cerească.
