Astăzi suntem chemaţi să vestim unei lumi aflate în criză speranţa revenirii lui Isus. Asemenea profeţilor de altădată, nu trebuie să ne aşteptăm nici la recunoştinţă, nici la aplauze, ci mai degrabă la opoziţie, la dificultăţi şi la obstacole. Dar ce privilegiu este să primeşti, să trăieşti şi să transmiţi mesajul mântuirii!
Putem să enumerăm atâtea binecuvântări ale lui Dumnezeu pentru noi. Binecuvântările Sale care se reînnoiesc în fiecare dimineaţă au devenit ceva obişnuit în viaţa noastră. Caracterul lor excepţional a ajuns să fie eclipsat de viaţa de zi cu zi.
„Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea” (Psalmii 37:25). Domnul să vă ajute astăzi să aveţi încredere în această făgăduinţă şi să fiţi credincioşi Cuvântului Său!
Există, totuşi, un Dumnezeu în ceruri atunci când ajungem în ultima etapă a vieţii noastre. Durerile şi suferinţa, inclusiv moartea, sunt temporare şi uşoare în comparaţie cu suprema bogăţie de glorie pe care Dumnezeu ne-a promis-o.
Să nu uităm niciodată că, deşi avem liberul-arbitru, deci putem alege, putem acţiona sau nu, suntem fiinţe care răspundem moral de faptele noastre, că emoţiile şi simţurile noastre trebuie supuse controlului inteligenţei şi conştiinţei noastre.
Să avem mereu în minte că planurile lui Dumnezeu pot fi diferite de ale noastre. Că unele cărări care par drepte duc în cele din urmă la moarte. Că avem nevoie să ne consacrăm lui Dumnezeu ţinând cont de cărările dreptăţii, credinţei, relaţiei cu Dumnezeu. Astăzi, luaţi decizia de a-L urma pe Isus. Fie ca nimic să nu vă clintească!
Să ne amintim că Dumnezeu nu ne abandonează când suntem fără adăpost. Dumnezeu îţi cunoaşte nevoile. Nu te lăsa pradă disperării. Soluţia este foarte aproape.
Dumnezeu cunoaşte fragilitatea fiecăruia dintre ei şi ştie până când pot suporta crizele emoţionale. În orice situaţie ne-am putea vedea vreodată, cu toţii să ne amintim că putem „să ne apropiem cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie”
