Astăzi avem privilegiul să fim calea spre lumină în viața altor persoane. Să Îl acceptăm pe Domnul în viața noastră, astfel încât lumina Sa să strălucească prin faptele și cuvintele noastre pe tot parcursul zilei.
Domnul nu ne-a chemat ca să trecem neobservați prin lume. Dimpotrivă. Vrea să fim agenți ai schimbării, canale prin care să fie răspândită dragostea Sa care schimbă vieți și să vestim oamenilor că există în ceruri un Dumnezeu.
Caracterul apologetic al expresiei: „Voi sunteți lumina lumii” ne oferă, în ciuda faptului că suntem săraci și goi, identitatea și demnitatea poporului lui Dumnezeu, ne angajează și ne responsabilizează față de misiunea pe care am primit-o în lumea acesta.
Ei nu sunt închiși în temnițe întunecoase de piatră, ci în închisori de hârtie, prizonieri în lanțurile cuvintelor, imaginilor și coloanelor din ziare care, protejate de libertatea de exprimare, aduc injurii, ultragiază și denigrează biserica. Când suntem agresați pentru cauza lui Hristos, să ne amintim că răsplata va fi mult mai mare.
Există, totuși, un Dumnezeu în ceruri… când suferim din cauza intoleranței religioase și a persecuției, sub orice formă. În acele momente, El este alături de noi pentru a ne aminti că nimic nu ne poate despărți de dragostea Sa. Să nu cedăm! El rămâne alături de noi.
Să fim și noi pacifiști, care descoperă lumii esența Evangheliei! Prin atitudinea noastră, să arătăm ce echilibru și liniște vin din comuniunea cu Isus. Atunci, mulți vor putea vedea că există în ceruri un Dumnezeu...
Cei curați cu inima trăiesc ca și cum s-ar afla chiar în prezența lui Dumnezeu, în timpul pe care El li-l îngăduie în lumea aceasta și Îl vor vedea față în față în viața viitoare, nemuritoare, așa cum Îl vedea și Adam când umbla și vorbea cu Dumnezeu în Eden.
Cel care se știe beneficiar al milei divine nu este milostiv, ci mai degrabă făcut, determinat să fie milos. De aceea spune Hristos că cei milostivi vor avea parte de milă. Cei milostivi sunt cei care manifestă compasiune față de săraci, față de cei care suferă și față de cei oprimați.
Dacă dorim cu ardoare ca Dumnezeu să ne ierte și să facă curățenie în viața noastră, dacă manifestăm o nevoie stringentă de a înțelege Scripturile și de a împlini voia lui Dumnezeu, atunci nu suntem departe de Împărăția cerurilor. Multe lucruri pot să ne lipsească, dar avem deja ceea ce este fundamental.
Blândețea este opusul spiritului de ură și de răzbunare și, după cum arată Ellen White: „Prin umilință și predare de sine, putem deveni moștenitori împreună cu El, atunci când «cei blânzi vor moșteni pământul»” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 18).
