Când cerem: „Vie Împărăția Ta”, nu cerem o epocă de aur făurită de oameni, nici pe cea din reveriile poeților, ci minunile Împărăției pe care ne-a promis-o Isus, sfârșitul și renunțarea sinceră la toate micile împărății pe care le-am instaurat în viața noastră.
„Un sfânt este un om făcut din cioburi de sticlă, colorate și prinse laolaltă în plumb, prin care trece lumina cerului.” Să arătăm lumii astăzi, prin viața noastră, că Dumnezeu este dragoste.
Să avem astăzi în minte că Dumnezeu este Tatăl nostru. Îi semănăm. Îi aparținem. Să Îi permitem să aibă grijă de noi ca de niște copii ai Săi preaiubiți.
Să ne rugăm lui Dumnezeu în această dimineață, înainte de a pleca la treburile zilnice. Să Îi amintim dragostea noastră profundă pentru El și nevoia imperioasă de a ne fi companion.
Rugăciunea Tatăl nostru nu trebuie înțeleasă ca o rugăciune repetitivă și formală, cu puterea de a schimba situația când suntem în momente dificile sau de a ne împlini nevoile. Tatăl nostru este o rugăciune pedagogică, educativă, vie, tare și puternică.
Dacă El, un exemplu viu a ceea ce înseamnă a crede, a simțit o mare nevoie de a se ruga, cu cât mai mult noi ar trebui să simțim nevoia de a ne apropia de Tatăl nostru ceresc! Adevărul este că suntem conștienți de importanța rugăciunii în viața noastră, dar nu ne preocupă suficient.
Credincioșilor, Dumnezeu le promite același lucru: nu ne va uita niciun moment. Din locuința Sa din ceruri, veghează asupra fiecărui pas pe care îl facem pentru a ne arăta care este cea mai bună cale de urmat.
Lumea e plină de nedreptăți. Peste tot, atâtea relatări care arată josnicia inimii omului. De fiecare dată când suntem tentați să ne răzbunăm, să ne amintim cât de important este că există în ceruri un Dumnezeu care judecă lumea.
Independent de dorința lor de a se schimba sau nu, când ne rugăm pentru dușmani, ura și ranchiuna dispar din inima noastră. Și atunci primim pace. Să ne rugăm astăzi pentru cei care ne-au rănit și ne-au provocat suferință.
Isus spune despre lege, astfel înțeleasă și înălțată, că „nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din ea înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile”. A proclamat, în mod solemn, caracterul neschimbător al legii, valabilitatea și autoritatea ei până în ultima clipă a existenței acestei lumi.
