Trăsăturile ideologice ale identității noastre nu trebuie să se schimbe niciodată, dar orice altceva poate și trebuie să se schimbe. Să ne amintim că Dumnezeu ne poate ajuta să eliminăm din viața noastră ceea ce nu este necesar și să integrăm în viața noastră ceea ce este necesar.
Să luăm decizia de a fi fericiți doar pentru ziua de azi. Să profităm de bucuriile pe care ni le oferă Cerul. Să nu ne îngrijorăm de vreo zi care încă nu a venit, pentru că există în ceruri un Dumnezeu...
Când ne rugăm astăzi și ne încheiem rugăciunea prin „amin”, putem avea certitudinea că există în ceruri un Dumnezeu care este atent la rugăciunile noastre, pentru a ne conduce viețile pe cel mai bun drum.
Totul, în lumea de astăzi, de mâine și dintotdeauna, depinde de recunoștința admirativă și de certitudinea ferventă că măreția, puterea, gloria, victoria și onoarea, precum și Împărăția, bogățiile și puterea vin de la Tatăl nostru ceresc.
Eliberarea noastră de cel rău este deja asigurată și împlinită. Nu este vorba de o posibilitate sau de o conjunctură, ci de un fapt. Este darul Celui care a venit în lume, ne-a luat locul, a rezistat ispitei și l-a biruit pe Diavol.
Prin expresia „nu ne duce pe noi în ispită”, arătăm că putem avea încredere. Dumnezeu este la volanul vieții noastre și El „nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” Astăzi, să nu cedăm tentației. Isus ne va ajuta.
Această cerere din Rugăciunea Tatăl nostru este, fără îndoială, cea mai importantă pentru noi înșine, pentru iertarea noastră, dar aici este vorba și de o mare exigență, pentru că ne obligă să fim consecvenţi și să îi iertăm și noi pe cei care ne greșesc. Astăzi este timpul să iertăm și să trăim fără ranchiună. Nu amânați!
Pâinea cea de toate zilele a Tatălui nostru reprezintă pâinea cerului, Cuvântul lui Dumnezeu, pâinea vieții, cea care dă viață și hrănește credința noastră. Să ne hrănim astăzi viața din Cuvântul lui Dumnezeu!
Isus Hristos a împlinit deja voia Tatălui. A fost ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. În ce ne privește, putem să Îi cerem lui Dumnezeu, prin credință, cu teamă și cutremur, ca ceea ce a împlinit El, credincioșia și ascultarea Sa, să fie cu adevărat ale noastre și în noi.
