Ale Tale sunt, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău! A Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice! De la Tine vin bogăţia şi slava, Tu stăpâneşti peste tot, în mâna Ta sunt tăria şi puterea, şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile. (1 Cronici 29:11-12)
Ascultă ediția audio aici.
Toate dovezile de text de care dispunem arată că doxologia prin care se termină Rugăciunea Tatăl nostru nu aparține versiunii originale a lui Isus, ci a fost adăugată mai târziu, ca expresie a spiritului de adorare cu care a primit și a păstrat biserica primară această rugăciune a Învățătorului. Atât în Vechiul Testament, mai ales în Psalmii, cât și în Noul Testament, mai ales în epistolele lui Pavel, găsim aceste formule de rugăciune liturgică ce recunosc și celebrează slava lui Dumnezeu.
După ce ne-am exprimat nevoia de pâine și iertare, după ce am cerut ajutorul divin în încercări și eliberarea de puterea celui rău, trebuie să ne întoarcem din nou fața către Cel pe care Îl implorăm. La sfârșitul rugăciunii, ca act de închinare, trebuie să ne afirmăm recunoștința față de Divinitate și de misterul suveranității Sale.
Faptul de a ne ruga prezintă două pericole: primul, de a nu ne gândi la ce spunem și de a repeta în mod automat formule învățate cu care ne-am obișnuit; al doilea, mult mai general, de a nu ne gândi la Ființa căreia ne adresăm. Cea mai bună rugăciune poate fi, fără să ne dăm seama, cea prin care credinciosul își descarcă inima înaintea Tatălui ceresc și caută să găsească mângâierea. Rugăciunea plăcută lui Dumnezeu este cea care ține cont de prezența reală a lui Dumnezeu, cea prin care stabilim un dialog cu El.
„Căci a Ta este…”, ne invită rugăciunea Tatăl nostru să rostim. „Căci a Ta este…”, se roagă și regele David. „Căci a Ta este…” conține existența noastră autentică, ea aparține acestei rostiri. Conține ceea ce suntem sau ceea ce putem deveni, grație împlinirii divine a cererilor și implorărilor noastre. Totul, în lumea de astăzi, de mâine și dintotdeauna, depinde de recunoștința admirativă și de certitudinea ferventă că măreția, puterea, gloria, victoria și onoarea, precum și Împărăția, bogățiile și puterea vin de la Tatăl nostru ceresc.
Vă invit astăzi să recunoaștem suveranitatea divină în viețile noastre. Amintindu-ne lucrul acesta, vom putea să facem față cu bine dificultăților acestei zile.
