Mă înfășuraseră legăturile morții și m-apucaseră sudorile mormântului; eram pradă necazului și durerii, dar am chemat Numele Domnului și am zis: „Doamne, mântuiește-mi sufletul!”
Psalmii 116:3,4
Ascultă ediția audio aici.
Vorbim foarte mult despre mântuire, și de cele mai multe ori acest cuvânt nu reprezintă nimic în viața noastră. „Vrei să fii mântuit?” „Ești mântuit?” „Ai nevoie de mântuire?” Oare cât de mult ne bucurăm de înțelegerea acestui termen cu implicații practice în viața noastră?
La fiecare vindecare realizată de Isus, El i Se adresează beneficiarului cu următoarele cuvinte: „Credința ta te-a mântuit”. Chiar dacă „mântuire” este un termen religios, în vocabularul popular el poate fi substituit prin cuvintele „salvare”, „curățire” sau „vindecare”. Când te înfășoară legăturile morții și necazul ridică ziduri în jurul tău, cauți salvare, vindecare și curățire. Ca să poți striga, ai nevoie de credință.
Atunci când te bucuri de mântuire, ești salvat(ă), curățit(ă), vindecat(ă). Când cererea aceasta de mântuire este pentru sufletul tău, ea trece dincolo de dimensiunea fizică a ființei tale. Ajunge la nivelul minții, unde se prinde prin credință de Dumnezeu.
„Doamne, mântuiește-mi sufletul” este egal cu: „Doamne, ajută-mă să accept voia Ta”, chiar dacă această voie mă trece prin valea umbrei morții sau chiar dacă voi muri. E greu să acceptăm moartea când întreaga ființă umană strigă după viață. Și totuși Dumnezeu ne-a promis viață. Chemarea Numelui Său în viața ta aduce mântuire, care este viață din belșug.
„Noi toți trecem prin încercări; suferim dureri greu de suportat, ne confruntăm cu ispite greu de învins” (CH, p. 89). Haideți să privim astăzi la Mântuitorul! „Mântuitorul nostru a fost într-adevăr un Om al durerilor și obișnuit cu suferința, deoarece El Și-a deschis inima pentru toate durerile oamenilor. Dar, deși viața Lui a fost o viață de renunțare la sine, o viață umbrită de dureri și griji, totuși spiritul Său nu a fost niciodată zdrobit. Fața Lui nu avea o expresie de durere și de nemulțumire, ci transmitea întotdeauna pace și seninătate. Inima Lui era un izvor de viață și, oriunde mergea, ducea cu Sine odihna și pacea, bucuria și voioșia” (CH, p. 90).
Când Dumnezeu mântuiește sufletul, viața ta este un izvor de viață, care duce cu sine pacea, bucuria și fericirea.
Doamne, adu-mi tu azi vindecare nu doar fizică, ci și sufletească și fă-mă o mireasmă de viață spre viață pentru cei din jurul meu!
Soarele apune: B 18:42, CT 18:32, IS 18:33, MS 18:46, SM 18:52, DJ 18:51, AR 18:57
autor: Gabriela Gocica
