ROȚILE AJUTĂTOARE

Dar Isus i-a zis: „Fiică, credința ta te-a mântuit; du-te în pace și fii tămăduită de boala ta!”
Marcu 5:34

Când eram mică, aveam o bicicletă cu ghidon înalt, curbat, împodobit cu ciucuri, cu o șa lungă tip „banană” și cu roți ajutătoare. Când am crescut, nu le‑am mai vrut. După ce l-am rugat mult pe tata să le dea jos și să mă lase să încerc să îmi țin echilibrul singură, în sfârșit a cedat. Eram în culmea fericirii. Locuiam în vârful unei coline, la capătul unui drum înfundat. Cu tata ținându-mi bicicleta de la spate, am pornit încet pe două roți. Tata mă ținea bine, dar la un moment dat am prins viteză și nu a mai putut ține pasul, așa că m-a lăsat. Când am realizat că tata rămăsese în urmă și că eram singură, m-a cuprins panica și am căzut. Totuși, în ciuda căzăturii, am căpătat încredere că pot să îmi țin echilibrul singură și am plecat din nou la drum.

Credința ne împinge să încercăm. Eu am avut încredere în dorința și capacitatea tatălui meu de a mă ajuta, și asta m-a motivat să fac ceva îndrăzneț.

În mod asemănător, o femeie din Biblie a avut credința că Isus o putea vindeca. Ea știa că, dacă ar reuși doar să atingă haina Lui, El avea puterea să îi vindece boala. S-a gândit că, dacă L-ar atinge pe furiș, poate că nimeni din mulțimea îmbulzită nu ar observa și astfel ar evita să fie pedepsită pentru că îi făcuse pe ceilalți „necurați”.

Femeia a crezut că putea fi vindecată chiar și fără ca Isus să știe că L-a atins. Dar El a știut – i-a simțit credința. A simțit-o atât de puternic, încât a conștientizat că o putere a ieșit din El și a trecut în ea. Dacă nu ar fi avut credință în bunăvoința și puterea lui Isus, femeia nu ar fi fost vindecată. Viața ei ar fi rămas fără echilibru. La fel cum eu aș fi rămas cu roțile ajutătoare dacă nu aș fi avut încredere în tatăl meu să mă învețe să îmi țin echilibrul.

Cu toții avem îndoieli și temeri, dar dacă nu ne dezvoltăm credința în Isus, cum vom găsi vreodată echilibrul? Femeia din Biblie nu L-a atins pe Isus pentru că știa că o va vindeca – L-a atins pentru că știa că o putea vindeca. Credința i-a motivat acțiunea; ea a crezut în Singurul care putea aduce echilibru în viața ei. Noi credem?