Lepădați dar orice răutate, orice vicleșug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă și de clevetire și, ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire.
1 Petru 2:1,2
Ascultă ediția audio aici.
Noi ar trebui să studiem această poruncă. Este privilegiul nostru să creștem „la înălțimea staturii plinătății lui Hristos” (Efeseni 4:13). Să nu fim nechibzuiți și nepăsători în vorbire, rănindu-ne unul pe altul prin cuvinte lipsite de amabilitate! (…) Fiecare instrument omenesc conectat la lucrarea Domnului are nevoie să aprecieze lucrarea la care participă. În activitatea instituțiilor lui Dumnezeu nu ar trebui să existe certuri, vorbire repezită sau cuvinte dictatoriale. Lucrătorii să fie curați, nepătați și sfinți în gând, cuvânt și faptă! Ei să fie martorii lui Hristos, dovedind că sunt născuți din nou!
Să nu existe vorbire aspră, nici mustrare arțăgoasă, pentru că îngerii lui Dumnezeu urcă și coboară din fiecare încăpere. Lui Hristos Îi place să vorbească de bine pe fiecare lucrător credincios și așa îi va vorbi. Fiecare faptă bună este înregistrată în carte. Este posibil ca unii să comită mici greșeli, dar cuvintele de reproș pot naște simțăminte de răzbunare și Dumnezeu este dezonorat. (…) Orice cuvânt neînțelept sau imprudent ar trebui retractat imediat. (…) Să ținem minte că, fiind creștini care susținem că acționăm uniți, noi nu trebuie să acționăm asemenea păcătoșilor, ale căror vorbe și fapte păcătoase îi vor condamna, dacă nu se pocăiesc de ele. (…)
„Veghează și întărește ce rămâne, care e pe moarte” (Apocalipsa 3:2)! Iată misiunea noastră! Sunt mulți aceia pe cale să moară din punct de vedere spiritual, iar Domnul ne cheamă să îi întărim. Poporul lui Dumnezeu să stea hotărât la datorie! Frații să fie strânși împreună de legăturile părtășiei creștine, să fie întăriți în credință prin conversații despre adevărurile prețioase încredințate lor! Niciodată să nu existe ceartă și condamnare! Să se unească în ce privește importanța ascultării de Legea lui Dumnezeu!
În această viață de aici nu este nimic de o mai mare importanță decât pregătirea caracterului ca, în cele din urmă, să intrăm cu bucurie în locuința sfinților de sus. De ce să nu folosim privilegiul de a fi sfinți aici, jos?
Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.
Răspunsul se află la pagina 238 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024
