Vameșul stătea departe și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer; ci se bătea în piept și zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalță va fi smerit; și oricine se smerește va fi înălțat.”
Luca 18: 13, 14
Pavel a vorbit foarte mult despre îndreptățire. Când am introdus cuvântul îndreptățit într-o căutare pe Biblegateway.com, am găsit nouăsprezece mențiuni ale acestei forme a cuvântului numai în scrierile lui Pavel. Asta fără a lua în calcul de câte ori îl folosesc alți scriitori. Acesta provine din povestea spusă de Isus despre un om care se asigura că Dumnezeu îi observa toate faptele bune, enumerându-le în rugăciunile sale. Nu sunt un tâlhar, un răufăcător sau un adulterin, postesc de două ori pe săptămână, plătesc zeciuiala integrală. El chiar I-a dat lui Dumnezeu meritul. Mulțumesc, Doamne, că nu sunt ca ceilalți oameni, nici măcar ca acest vameș de aici!
Când Pavel vorbește despre îndreptățire, îi place să analizeze lucrurile. Evreilor, în special rabinilor farisei, le plăcea asta. Și adventiștilor le place. Și există câteva lucruri minunate, detalii profunde, de descoperit în acest subiect, dacă doriți să le căutați. Dar Isus nu a analizat. El a spus: Vameșul este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu. Punct. Deci, ce a făcut vameșul? S-a închinat, a arătat umilință, și-a bătut pieptul și a spus: Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul! Noi putem face asta.
Ce înseamnă, de fapt, a fi îndreptățit? Literalmente, înseamnă drept. Echilibrat. Ca marginile acestei pagini. Gândește-te la asta.
Dumnezeule iertător, știu că Tu faci tot felul de lucruri pe care eu nu le pot face când cer și accept îndreptățirea Ta. Mulțumesc!
