Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Matei 11:28,29
Ascultă ediția audio aici.
Isus a venit în lume în umilință. Descendența Sa era de condiție umilă. Maiestatea cerului, Împăratul slavei, Căpetenia întregii oștiri a îngerilor sfinți, S-a smerit acceptând firea omenească și a ales apoi o viață de sărăcie și umilință. El n-a fost avantajat de ocazii pe care săracii nu le au. Truda, greutățile și privațiunile au fost o parte din experiența de zi cu zi. „Vulpile au vizuini”, a spus Isus, „și păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Și odihni capul” (Luca 9:58).
Isus nu a căutat admirația sau aplauzele oamenilor. El nu a comandat vreo armată. Nu a cârmuit vreo împărăție pământească. El nu i-a curtat pe cei bogați și onorați de lume pentru a obține favoruri. Nu a pretins o poziție între conducătorii națiunii. A trăit printre cei de condiție umilă. A disprețuit distincțiile artificiale ale societății. A ignorat descendența regală, bogăția, talentul, învățătura și rangul.
El era Prințul cerului, și totuși nu Și-a ales ucenicii dintre oameni ai legii, dintre mai mari, cărturari sau farisei. El a trecut pe lângă aceștia, pentru că se mândreau cu învățătura și poziția lor. Ei stăteau neclintiți în tradițiile și superstițiile lor. El, care putea citi toate inimile, a ales pescari smeriți, care aveau bunăvoința de a se lăsa învățați. El a stat la masă cu vameșii și păcătoșii și s-a amestecat printre oamenii de rând, nu pentru a deveni vulgar și pământesc ca ei, ci pentru a le prezenta principiile corecte prin cuvânt și faptă și a-i înălța din degradarea și starea lumească în care se aflau.
Isus a căutat să corecteze standardul greșit al lumii, după care era judecată valoarea oamenilor. El S-a alăturat celor săraci pentru a putea înlătura stigmatul pe care lumea îl pusese asupra sărăciei. El i-a smuls pentru totdeauna din batjocura disprețului, binecuvântându-i pe săraci, moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu. El ne îndrumă să mergem pe calea pe care El Însuși a mers, zicând: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze” (Luca 9:23) (Divina vindecare, pp. 196–197).
autor: Ellen G. White
