Dalila a zis lui Samson: „Spune-mi, te rog, de unde-ţi vine puterea ta cea mare şi cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit.” (Judecători 16:6)
Ascultă ediția audio aici.
Nu știu dacă ați asistat vreodată la jocul „legat cu un fir de ață”. Este interesant. Se alege cea mai robustă persoană din sală, i se cere să își pună mâinile împreună apropiindu-și încheieturile palmelor și, cu o bobină de ață de cusut, sunt înconjurate o dată sau de două ori, legându-le ca și cum fi încătușate; apoi i se cere persoanei să rupă ața și să se elibereze, ceea ce reușește cu ușurință. Se repetă situația de mai multe ori, de fiecare dată înconjurând încheieturile mâinilor cu și mai multă ață. La un moment-dat, persoana „legată cu un fir de ață” nu se mai poate elibera, atât de puternică devine legătura. Un fir de ață foarte subțire, ușor de rupt, se poate transforma într-o legătură care nu poate fi ruptă. Atenție! Putem rămâne încătușați cu un fir de un micron grosime, pentru că totul depinde de cât de groasă e legătura, de câte ori am trecut firul peste ea.
Secretul puterii lui Samson nu era în mușchii săi, ci în nazireat, al cărui semn exterior era părul său lung. Funiile cu care fusese legat de trei ori la rând de filisteni nu rezistaseră, dar atunci când a dezvăluit legătura spirituală care îl lega de Dumnezeu, dușmanii au putut să o facă să dispară și să îi anuleze forța magnifică. Când ne „jucăm” în mod repetat cu păcatul, la fel ca Samson, legătura noastră cu Dumnezeu slăbește pe măsură ce grosimea lanțurilor ispititorului crește. Să nu ne subestimăm dușmanul, să nu îl considerăm niciodată inofensiv, „nu există dușman mic”. Ața este cu atât mai groasă cu cât reiterăm frecventarea terenului păcatului. Vulnerabilitatea și slăbiciunea forței noastre spirituale depind de comuniunea noastră cu Dumnezeu.
Ellen White ne avertizează: „Numai când suntem legați strâns de Dumnezeu putem rezista efectelor nesfințite ale iubirii de sine, ale îngăduinței de sine și tendinței spre păcat. Noi putem părăsi multe obiceiuri rele și, pentru câtva timp, putem da la o parte tovărășia lui Satana, dar, fără o legătură vie cu Dumnezeu prin predarea noastră față de El, în fiecare clipă putem fi biruiți. Fără o cunoaștere personală a lui Hristos și o comuniune continuă cu El, suntem la bunul plac al lui Satana și până la urmă vom împlini pretențiile lui” (Hristos, Lumina lumii, p. 270).
În lupta spirituală nu putem fi nicio clipă neatenți. Astăzi, să Îi cerem Domnului să ne păstreze alături de El și să ne îngăduie să ne bucurăm de o relație solidă cu El.
