Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug; împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, și nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți va merge înainte, și slava Domnului te va însoți.
Isaia 58:6-8
În ultima poruncă, am vorbit despre îngrijirea și respectarea familiilor noastre. Dar acest pasaj merge mai adânc. Există legături ale răutății chiar în interiorul lor și juguri care nu vin de la Hristos. Uneori ne ascundem unii de alții, chiar și de cei care ne pot vedea cel mai clar. Nu e ușor când cineva spune un adevăr dureros sau subliniază ceva ce știi, dar nu vrei să recunoști.
Ne ascundem și de nevoile celorlalți. Copiii unora suferă, iar noi ignorăm semnele subtile ale neglijenței sau durerii. Câteodată, comunicăm doar superficial: – „Cum a fost ziua ta? Bine. A ta? Bine.”
Dacă îl punem pe Dumnezeu în centrul vieții noastre și căutăm lumina Lui, vom observa jugurile și robia din familiile noastre fără a ne răni reciproc. Vom ajuta cu temele sau treburile casnice, vom face mai mult decât ne cere lista de sarcini. Vom observa când cineva e copleșit sau trist și vom face ceva. Vom pune întrebări, vom asculta nu doar cuvintele, ci și tăcerile. Dacă nu putem face totul, vom sprijini căutarea ajutorului potrivit.
Atunci lumina va răsări ca zorile, iar vindecarea familiilor noastre va veni repede. Amin!
Dumnezeu Emanuel, Tu nu te-ai ascuns și nu te ascunzi. Ai luat jugurile noastre și le-ai înlocuit cu altele mai ușoare. Ai trecut și încă treci cu noi prin întuneric, iar Tu ești Singurul care poate rupe jugurile și ne poate elibera.
